Prinși cu tăieri de salarii și pensii, cu mitinguri, cu Hoară și Boc, n-am prea apucat să comentăm un subiect destul de important, noua Lege a educației. Drept este că a trecut doar de Camera Deputaților, urmează dezbaterea decisivă în Senat, camera decizională.
Spun de la bun început ca sunt departe de a fi cel mai mare specialist pe acest subiect. Sunt convins că sunt destule puncte importante în această nouă lege, poate că unele dintre acestea reprezentând schimbări pozitive pentru sistem. Ar mai fi și unele subiecte asupra cărora nu mă pot pronunța, din lipsă de informații. Nu știu, de exemplu, dacă trecerea clasei a noua la gimnaziu este o schimbare bună sau nu. Am însă pe modesta mea listă câteva chestiuni care au fost subiecte de dezbatere intensă și care sper să fie reluate cu mai multă înțelepciune la Senat.
Noua lege limitează autonomia universitară. Interese politice, adică mai precis marele deranj pe care-l produc rectori precum Andrei Marga, Ecaterina Andronescu, Nicolae Robu sau Florian Popa, au făcut ca cei de la PD să acționeze, modificând legea astfel încât să crească puterea discreționară a ministerului și a organismelor de evaluare controlate de guvern în numirea și schimbarea rectorilor. Partidul-stat refuză să țină cont de aproape 1000 de ani de tradiție europeană și consideră că lumea începe cu ei și oamenii lor, care trebuie să fie numiți peste tot. Așteptăm legea personalului de curățenie sau legea administratorilor de bloc.
Avem apoi povestea cu studiul istoriei și geografiei în limba minorităților. Sigur că nu fug ungurii cu Transilvania în spinare dacă studiază geografia în limba maghiară. M-a deranjat însă ideea de troc politic, am fost dezgustat de schimbarea peste noapte a opiniei parlamentarilor PD din Ardeal, care care astăzi se opuneau vehement și a doua zi, după o discuție cu Boc, probabil despre deconcentrate și bani, și-au schimbat opinia. M-a pus pe gânduri și poziția unor deputați aparținând altor minorități, care au afirmat că este în interesul copiilor să știe cât mai bine limba română și au militat pentru păstrarea vechiului sistem.
Am avut parte de o astfel de schimbare de opinie și la subiectul religiei în școli. Eu cred că statul și școlile de stat trebuie să fie separate de biserică, adică mai precis de biserici, iar studiul religiei ar trebui să fie organizat de cultele religioase, pe banii lor și pentru cine dorește. Avem însă un articol din Constituție, care spune că, în școlile de stat, statul garantează studiul religiei. Constituția trebuie respectată. Am însă o problemă atunci când, încet-încet, înlocuim termenul ”garantat” cu termenul ”obligatoriu”, când transformăm o libertate într-o obligație. Inițial guvernul venise în comisie cu o variantă moderată, la care a renunțat însă fără explicații.
În cazul în care va trece de Senat, urmează fără îndoială și un examen la Curtea Constituțională, mai ales pe subiectul autonomiei universitare. Istoricul actelor neconstituționale promovate de guvern este consistent și se poate îmbogăți cu această ocazie.
Politica Liberala 