Acum câteva luni preşedintele Băsescu ne explica cum că noi, ticăloşii de parlamentari (de opoziţie, desigur) ar fi bine să votăm legea ANI. Că dacă nu, România nu va fi admisă în Schengen.
Votam oricum. Nu pentru că ar fi reuşit să mă convingă cineva cum că există o legătură directă între legea cu pricina şi admiterea României în spaţiul Schengen, ci pentru că este necesar să existe transparenţă şi control pentru averile demnitarilor şi funcţionarilor publici, problemele pe care le-am remarcat de-a lungul vremii nefiind legate de legea de funcţionare, ci mai degrabă de unele acţiuni reclamate a fi fie absurde, fie cm cu legătură politică a unor conducători sau funcţionari din agenţie.
Acum avem ANI, mâine vom avea şi CSM, dar avem în continuare probleme.
Ceva nu merge bine în politica externă a României. Când marii Europei ni se ridică la unison în cap nu poate fi vorba de o defecţiune a unui computer de la vreun punct vamal şi nici măcar de legea ANI. Şi culmea este că Franţa şi Germania au conduceri din partea PPE, unde cică Băsescu şi PD sunt de-ai casei.
Nu mi-a plăcut să-l văd, de atâtea ori, pe Traian Băsescu alergând pe la summit-uri după diverşi şi să remarc cum este expediat. Nu de persoană este vorba, pentru că s-ar putea să o merite, ci de faptul că lucrul ăsta îl poate păţi toată ţara, la pachet cu domnul preşedinte. Aşa cum pare să se întâmple şi acum şi nu-mi pare bine deloc.
Politica Liberala 