De ce nu pariez

Casele de pariuri de la noi au devenit foarte british și au dechis secțiunea de pariuri politice. Putem să mizăm bani pe numele ministrului care va fi remaniat.

Cea mai scăzută cotă, deci considerat a fi favorit la remaniere, o are domnul cu viteza pixel-ului albastru, adică Funeriu. Urmează Sebastian Vlădescu (mă întreb de ce, Vlădescu sigur nu va fi remaniat, prietenii știu de ce) și Mihai Șeitan, pe care eu l-aș fi pus primul.

E doar un joc, pentru că de fapt nu contează. Remaniezi un ministru atunci când acesta a rămas în urma unui pluton performant, ca un atlet fără suflu. Sau când e vorba de un domeniu cu probleme și se simte nevoia unui suflu nou, chiar dacă ministrul în funcție și-a dat silința. Sau când se modifică structura coaliției de guvernare.

Dar o remaniere nu ajută la nimic în cazul guvernului Boc. Toate domeniile sunt cu probleme, pentru că problema este tot guvernul. Nu avem erori sectoriale produse în timp ce mai toate merg bine. Deciziile care ne îngroapă au fost luate la Cotroceni, iar locatarul nu poate fi remaniat. Și acestea au fost aprobate, sau cel puțin înghițite, în grup de membrii guvernului.

Nu merită să pariez pe remaniere, pentru că cea mai bună remaniere este o moțiune de cenzură aprobată. Cât mai repede.

Publicitate

Cui îi pasă de remaniere?

Mie nu.

Guvernul nostru nu are probleme de politici sectoriale și nici legate de incompetența doar a unor miniștri. Nu Funeriu sau Șeitan au tăiat pensiile și salariile, ci întreg guvernul Boc. Nu Mihail Dumitru stă prost cu competența, ci mai ales șeful său, care este incapabil de a produce măsuri economice serioase pentru întreaga economie, nu doar pentru agricultură sau educație.

Nici măcar nu cred că o eventuală remaniere este un exercițiu de imagine publică. Un guvern cu o cotă de neîncredere urcată în stratosferă nu mai are ce imagine să-și facă. Nu o să iasă pensionarii în stradă și să se bucure că vor muri de foame pentru că a fost înlocuit Șeitan cu Sârbu.

Povestea cu remanierea este îndreptată exclusiv către interiorul coaliției și către interiorul PD. Către coaliție pentru că migratorii lui Oprea au primit promisiuni ferme de posturi contra susținerii guvernului și acum cer onorarea acestor promisiuni. Iar PD seamănă cu un cazan în care s-a strâns prea multă presiune și trebuie deschisă o valvă de siguranță. Nu știu dacă azi și nici nu știu dacă se deschide valva mică, adica Funeriu-Șeitan, sau valva mare, adică BVB.

Dar, pentru a afla, trebuie ca Traian Băsescu să-l sune pe Boc și să-i spună ce are de făcut.

Eu pe cine să mai cred?

Întrebarea din titlu se referă la declarațiile unor miniștri din cabinetul Boc. Poziția generală, exprimată de Traian Băsescu și Emil Boc sună cam așa – datorită incompetenței guvernului Tăriceanu, care a mărit pensiile și salariile, suntem nevoiți să facem reducerile, deja celebre, de 15% și 25%. Aceste măsuri vor stopa declinul economic și la anul vom putea reveni la salarii și pensii mai bune. Nu discutăm de alte modalități de a economisii banii de la buget pentru că nu avem cum să lovim în clientela politică.

Sunt totuși câțiva miniștri, deocamdată doi, care se pare că n-au înțeles și spun altceva.

Primul episod s-a petrecut la sfârșitul săptămânii trecute, cîn Sebastian Vlădescu ne-a explicat, foarte clar, că dacă guvernul ar fi purces la reduceri bugetare în ianuarie 2009, tăierile nu ar fi fost mai mari de 5%. După mintea mea de inginer, această declarație spune două lucruri. În primul rând că ”nesăbuința” guvernului Tăriceanu este de maxim 5% și în al doilea rând că diferența între 5% și 25% aparține exclusiv guvernului Boc, cel care a așteptat până acum să ia aceste măsuri.

Episodul doi astăzi, cu Șeitan care ne explică cum ar putea scădea salariile bugetarilor cu până la 70% în 2011 dacă nu se iau măsuri care să susțină economia. După câte știu, în pachetul de legi cu care Guvernul va veni în Parlament, nu se află ”măsuri care să susțină economia”, ci doar tăieri.

Zvonul si sacrificatul

Pe vremea lui Ceausescu se mai intampla ca baietii cu ochi albastri sa lanseze zvonuri cu un anumit scop. Spre exemplu se lansa zvonul ca se va putea cumpara 1 kilogram de zahar pe cartela, iar cand se dadea hotararea ca se pot cumpara 2 kg toata lumea zicea ca e foarte bine, am scapat usor.

Asa ceva s-a intamplat si astazi.

Inainte de toate  vreau sa spun ca eu il apreciez pe Mihai Seitan. Este un om decent si cu bun-simt si cred ca si profesional nu e chiar rau. Nu este cel mai tare comunicator din galaxie, dar se mai intampla asta si la altii. A fost presedintele Casei Nationale de Pensii intre 2005-2007 si s-a descurcat bine cu recalcularea pensiilor  iar in 2007, cand a zburat PD de la guvernare, Tariceanu i-a propus sa-si pastreze postul. Omul a refuzat, motivand apartenenta la PD si solidaritatea cu colegii de partid.

Astazi Mihai Seitan a lansat pe piata un plan cu privire la alocatiile pentru copii. Un soi de haiducie mai precis, in care se ia de la bogati. Sigur ca stim cu totii ca trebuie sa existe un grad mai mic sau mai mare de redistribuire in societate, dar este cam bizar pentru un partid care sustine cota unica de impozitare sa propuna discriminarea cu pricina. In plus alocatia, dupa cum arata numele, este a copiilor si nu a parintilor, asa ca putem sa ne intrebam unde e partidul de dreapta.

Aici chiar a iesit cam prost, asa ca sefii de la partid l-au ars pe Seitan, Sulfina Barbu afirmand ca nu are acceptul partidului. Stim ce inseamna PD si ma indoiesc de faptul ca ministrul muncii ar fi putut lansa asa ceva fara acceptul partidului. La ei pur si simplu nu se poate.

Este destul de jalnic sa te comporti asa, dar ne-am obisnuit. Din pacate.

Incep audierile. Distractia de miercuri

Acum mi se pare evident de ce a fost nominalizat Lucian Croitoru pentru candidat la functia de om care se face de ras. Pentru ca numai daca este adevarat ce se spune despre Croitoru poate explica de ce a acceptat si de ce se incapataneaza sa nu-si depuna mandatul. Numai un om care asculta niste ordine intr-o structura de tipul „nu se disuta, se executa” poate accepta sa mearga inainte spre obiectivul de a deveni primul candidat desemnat care pica in plen dupa ce toti ministrii sai au fost respinsi de comisii.

Daca el insista, noi nu putem sa-l refuzam. N-ar fi politicos, nu-i asa?

Astazi candidatii care urmeaza sa fie respinsi sunt urmatorii:

Vasile Blaga – incepand cu ora 15.00, audiat de Comisia pentru administratie si Comisia pentru industrii (Camera Deputatilor) si Comisia pentru administratie si Comisia economica si de industrii (Senat) – Structura politica a acestora fiind PDL 33, PSD 25, PNL 15, UDMR 6, minoritati 2

Mihai Seitan – incepand cu ora 15.00, audiat de Comisiile pentru munca si pentru egalitate de sanse (Camera Deputatilor si Senat) – structura politica PDL 16, PSD 19, PNL 10, UDMR 3, minoritati 1, independenti 1

Gheorghe Pogea – incepand cu ora 16.30, audiat de comisiile pentru buget-finante din cele doua camere – structura politica fiind PDL 15, PSD 15, PNL 10, UDMR 2, minoritati 2

Bogdan Aurescu – incepand cu ora 17.00, aici e un caz special, componenta politica a comisiilor pentru politica externa este nerelevanta

Catalin Predoiu – incepand cu ora 17.30, audiat de comisiile juridice, pentru cercetarea abuzurilor si pentru drepturile omului din cele doua camere – structura politica fiind PDL 29, PSD 25, PNL 13, UDMR 6, minoritati 3, independenti 1

Adrian Radulescu – incepand cu ora 17.30, audiat de comisiile pentru agricultura si pentru administratie din cele doua camere, structura politica fiind PDL 31, PSD 25, PNL 16, UDMR 6, minoritati 1

Le dorim succesuri, ca voturi nu prea au de unde.