Tovarăș vremelnic de drum

Comuniștii staliniști din România anilor 1950 și-au denumit așa naivii aliați din blocul în care s-au strecurat pentru a falsifica alegerile din 1946 și a se instaura la putere pentru următorii 43 de ani, spre nenorocirea României. Soarta acestora a fost crudă, chiar daca i-au susținut pe comuniști.

Povestea astăzi doamna Ecaterina Andronescu despre faptul că se afla alături de Sever Voinescu, într-un studio de televiziune, atunci când acesta a aflat live despre declarațiile lui Traian Băsescu cu privire la soarta pe care acesta consideră că ar trebui să o împărtășească nu doar Sever Voinescu, dar și Cristian Preda de exemplu, pentru ca au criticat guvernul Boc. Era vădit descumpănit și a pomenit chiar despre demisie.

Nu este prima dată și, cu siguranță, nici ultima când Băsescu își tratează amici politici, oameni care i-au adus servicii certe atât în exteriorul cât și în interiorul partidului. La fel a procedat și cu aliați ai partdiului său. Se pare că obiectivele politice ale președintelui se pot rezuma într-un singur cuvânt – ”Eu”.

Să ne amintim de Petre Roman, cel care a fost ”cel mai bun” dar și de echipa de conducere a PD din acea vreme – Duvăz, Sassu, Simona Marinescu. Apoi despre Victor Ciorbea, reprezentantul partidului câștigător al alegerilor din 1996 și care l-a acceptat pe Băsescu ministru în guvernul său.

A urmat apoi războiul cu Tăriceanu, președintele partidului care, prin alianța DA, a salvat PD de la neant. Dar nici în interior n-a stat degeaba și, imediat după alegerile din 2004, în echipa de conducere a PD nu au intrat oameni precum Radu Berceanu sau Ioan Oltean care contribuiseră consistent la victoria din 2004.

Să nu uităm de soluția imorală, soluție care tocmai adusese aportul decisiv la construcția majorității din 2004. Nici UDMR, alt aliat, n-a fost uitat, binecunoscut fiind sprijinul lui Traian Băsescu pentru UCM.

PSD a fost următorul client la rând, război dus în paralel cu cel purtat cu vechi membri din PD, inclusiv cu fidelul său șef de campanii electorale, Vasile Blaga. Acest război s-a purtat prin intermediul unor oameni care au avcut naivitatea să creadă că ei pot fi prieteni pe vecie cu președintele.

Azi s-au lămurit. Cine mai urmează?

Publicitate

Altul mai frumos?

Pe căldura asta scriu totuși ceva despre politică. Foarte scurt. Pentru că sunt curios cum vor evolua lucrurile pe partea portocalie.

Nu mai am dubii că PD suferă de sindromul PNȚCD, numai că nu au demnitatea și ținuta morală a acestora. Mai precis se duc la fund trași în jos de o guvernare dezastruoasă, care, din păcate, nu va îngropa doar Partidul Democrat – pentru că n-ar fi nicio pagubă – ci toată țara cu cetățenii ei cu tot.

Nu se pune problema dacă PD va coborî sub pragul electoral în acest ritm, ci când se va întâmpla acest lucru. Probabil în iarnă. PNL va rămâne astfel singurul partid care va fi recunoscut de votanții de dreapta și va avea misiunea de a se lupta cu stânga populistă spre care se îndreaptă repejor PSD.

Nu-mi imaginez că acest lucru nu este cunoscut în laboratoarele de analiză de la Cotroceni. Confruntat el însuși cu o dramatică scădere de popularitate și încredere, Traian Băsescu simte că va pierde definitiv controlul asupra scenei politice, iar din 2014 și imunitatea, ceea ce pariez că nu-i convine.

Luptător înverșunat pentru pielea proprie și om fără prieteni, președintele pare că se pregătește pentru sacrificii rituale. Pe cine va sacrifica însă? Tripleta BVB? Aproape sigur. Întreg guvernul? Poate mai târziu. Se zvonește însă că s-ar putea să sacrifice întreg partidul personal pentru a încerca, în disperare de cauză, să-și facă altul, pe râu în jos, cu severvoinești, monicimacovei și alți deontologi.

Hă, hă, hă!