Deci se poate

Scriam zilele trecute despre o mirare a mea, apărută cu ocazia acestei poveşti cu repetiţie a angajării răspunderii guvernului, de data aceasta pe Codul Muncii.

Mă întrebam câtă inabilitate trebuie să aibă un guvern pentru a supără şi a-şi ridica în cap atât patronatele, cât şi sindicatele. Câţiva comentatori ai acestui bloc mi-au răspuns (şi plec de la prezumţia de bună-credinţă) că nu ai cum să-i mulţumeşti şi pe unii şi pe alţii.

Ceea ce nu ştiam, şi-mi asum culpa, este că aceştia erau deja înţeleşi. Adică aveau un proiect pe care-l înaintaseră guvernului, proiect ce reprezintă un punct de vedere comun între principalii parteneri de dialog social ai guvernului. Doar că guvernul a refuzat să intre în dialog cu aceştia.

Astăzi USL a intrat în dialog şi a semnat un acord cu mai multe uniuni patronale şi cu principalele centrale sindicale. Le şi enumăr, ca să nu se spună că nu se ştie care sunt sau că nu sunt reprezentative: Uniunea Generală a Industriaşilor din România -1903(UGIR-1903), Confederaţia Patronală din Industria României (CONPIROM), Confederaţia Patronală a Industriilor Serviciilor şi Comerţului din România (CPISC), Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România (CNSLR-Frăţia), Blocul Naţional Sindical (BNS), Confederaţia Sindicatelor Democratice din România (CSDR),  Confederaţia Sindicală Naţională „Meridian”.

Vom depune, desigur, o moţiune de cenzură. Ştim aritmetică şi ştim că avem şanse mici să strangem 236 de voturi. Dar, în faţa acestei proceduri, singura şansă de exprimare a unui punct de vedere este moţiunea de cenzură. În plus, vom depune în Parlament, ca iniţiatori, proiectul de lege convenit de cei enumeraţi mai sus.

Dacă guvernul nu vrea dezbatere, atunci o vom provoca noi.

Publicitate

S-au gândit să înghită cheia?

Care-i mecanismul ce se declanșează și face ca în loc de dialog, ceea ce ar reprezenta normalitatea, să funcționeze încuiatul în birou?

Pe liderii comuniști nu-i vedeam. Pentru noi erau fie imaginile unor împăiați pe ecranele alb-negru ale televizoarelor Olt, fie o coloană de Dacii negre pentru care se oprea circulația cu orele. S-au dus vremurile acelea.

Nu sunt un populist. Cred,de exemlu, că este normal ca anumite persoane cu funcții în stat să se miște un pic mai repede prin oraș. Sau că președintele țării să aibă un sistem de protecție, nu pentru că ”românii” ar trebui să-i provoace frică, ci pentru că există teroriști sau nebuni sau pisălogi.

Mi se pare însă aberant ca un ministru să se încuie în birou pentru a nu discuta cu proprii angajați. Și dacă ar avea o părere extraordinară despre sine, cum este cazul lui Funeriu, tot ar trebui să vorbească cu profesorii pentru a le comunica rezultatele gândirii sale geniale.

Iar scena recepției de la Ateneu seamănă izbitor cu discuția despre sexul îngerilor din primăvara anului 1453. Fără a-l confunda pe Baconschi cu împăratul Constantin Paleologu, nu merită comparația.

Chile, respect

Un cutremur în Haiti provoacă 200.000 de victime. Un alt cutremur, cu o energie generată de 67 (!) de ori mai mare, într-o altă țară, datorită construcțiilor bine făcute, capacității de reacție, sistemului medical, comunicațiilor și altele are un bilanț al victimelor de 1000 de ori mai mic.

Același stat provoacă acum respectul întregii planete. Un stat care se luptă, indiferent de resursele cheltuite, pentru fiecare viață a cetățenilor săi aș vrea să fie și statul meu.

Chiar dacă este departe, departe și avem noi destule probleme, mi-ar plăcea ca inspiratul protest al sindicaliștilor din penitenciare să sune cam așa: îmi scot cascheta in semn de respect pentru guvernanții chilieni și apoi o arunc în guvernanții noștri care sunt departe, departe.

Turcul plateste, dar cine a primit?

Marea majoritate a protestelor sindicale au devenit oarecum standard, sindicalistii cerand salarii mai mari iar reprezentantii guvernului refuzandu-i, justificand refuzul cu lipsa de fonduri.

Am remarcat totusi doua situatii in care au aparut si elemente in plus. Mai intai, cronologic vorbind, a fost protestul sindicalistilor de la Metrorex. Da, sigur, usor de acuzat prin faptul ca liderul sindicatului este un fost senator PSD. Am remarcat insa ca, alaturi de revendicarile obisnuite, acestia au readus in atentia opiniei publice contractul de intretinere pe care regia il are cu o companie franceza si care, afirma sindicalistii, inghite exagerat de multi bani, mult mai multi decat ar fi un pret firesc dat de piata libera. Se poate raspunde ca nu sunt dovezi, desigur.

Si apoi a fost protestul „spontan” al celor de la RATB. O actiune nu foarte populara in randul bucurestenilor, mai ales dupa ce acestia au aflat care este salariul mediu al celor care lucreaza in regia de transport. Insa, la fel ca si cei de la metrou, acestia au invocat si contractele de achizitii de mijloace de transport si piese de schimb extrem de incarcate.

La doar cateva zile dupa inchiderea actiunii, printr-o coincidenta care, sunt sigur, sta in gatul unora, a izbucnit scandalul Daimler. Compania germana este acuzata de autoritatile americane ca a dat mita, dintr-o banca turceasca, niste zeci de milioane de dolari in 22 de tari pentru achizitia de autobuze si alte mijloace de transport. Pe lista, alaturi de Coreea de Nord, Libia si Yemen, se afla si Romania. Va rog sa remarcati faptul ca Daimler si-a recunoscut vina si a acceptat sa plateasca amenzi de vreo 180 de milioane de dolari pentru a inchide ancheta.

Poate ca inchid ei ancheta comerciala a americanilor, dar la noi nicio reactie? Pentru ca, in cazul Romaniei, se face referire la cele 500 de autobuze achizitionate de Primaria Bucuresti in timpul mandatului lui Adriean Videanu. Atunci cand am achizitionat niste autobuze foarte scumpe, fara aer conditionat, platind apoi inca niste milioane bune pentru a cumpara separat instalatiile lipsa.

Adica mituitorul si-a recunoscut fapta insa noi ne facem ca mita s-a evaporat.

Guvern in exil, dar si sub asediu

Guvernul Boc a organizat o sedinta de Guvern la Iasi. Nu este neaparat o idee rea, un mesaj de mai mare deschidere catre regiuni mai putin favorizate este in principiu un lucru bun. Daca s-ar fi adoptat cu aceasta ocazie masuri indreptate catre zona respectiva, infrastructura, locuri de munca, ceva. N-a fost cazul, dar asta nu este tot.

Problema este ca onor guvernul nostru s-a comportat cu aceasta ocazie de parca ar fi fugit in exil, cu tezaurul ascuns in portbagaj, numai ca acolo a fost ajuns din urma de multimile furioase.

Stim cu totii care este situatia din educatie, cu atat mai mult cred ca stie primul-ministru. Sau ar trebui sa stie, ca semne nu prea da. Federatia Sindicatelor din Invatamant a fost in strada, cantand serenade sub fereastra sedintei de guvern. Motivul este binecunoscut si nu este numai unul legat de salarii.

Anul trecut, in graba, Boc e emis o lege a educatiei care a fost facuta in stilul propriu al constitutionalistului, adica neconstitutional. Acum trebuie sa o repare si sa emita un alt proiect, lucru care se pare ca se intampla de parca ar fi vorba de lista agentilor sub acoperire din strainatate. Nici macar toti membrii cabinetului nu au habar de proiectul ministerului, ca sa nu mai vorbim de sindicate, parinti, profesori, elevi sau partide de opozitie. Presimt ca iar apar niste aberatii care vor afecta intregul sistem. Banuiesc de asemenea ca preocuparea principala va fi politizarea sistemului, dupa modelul deconcentratelor.

O paranteza de final, pentru ca pomeneam de sindicatele din invatamant. S-a mai auzit ceva de fostul sindicalist si actual deputat PD Catalin Croitoru? Imi amintesc ce vocal era intru aprarea partidului iubit, pana a fost executat si nu a fost numit ministru, asta dupa ce castigase votul in partid, in stilul propriu al democratiei portocalii. Daca nu mai iubeste partidul macar sa zica ceva despre fostii sai colegi de catedra.

Iar?

Este deja evident ca PSD este si calare si pe jos, aflandu-se la guvernare in Piata Victoriei si in opozitie la Palatul Parlamentului. Sau mai bine zis PD se afla in opozitie in Parlament, lucru care ii enerveaza la maxim. Sigur ca PSD nu este ceea ce am putea numi un partener, dar acesta este momentul potrivit pentru PD sa-si aminteasca propriul comportament din timpul guvernelor CDR-PD si PNL-PD.

Pentru a ocoli aceasta situatie delicata, Emil Boc a citit Constitutia, lucru de remarcat pentru un prim ministru cu numar record de legi respinse de CCR. In acea carticica misterioasa pentru el a descoperit angajarea raspunderii. Si a zis ca poate sa o foloseasca de cat mai multe ori, avand cu aceasta ocazie prilejul de a-si arata muschii in fata partenerilor de guvernare.

Numai ca Boc a procedat ca si cand, cumparand o masuta de la IKEA, intai a montat masuta si dupa aceaa a citit instructiunile. Si masuta se clatina deoarece are doar trei picioare montate si i-au ramas si suruburi in plus.

Scrie in Constitutie ca guvernul isi angajeaza raspunderea si nu Emil Boc, chiar in urma unor intalniri informale cu unii ministri. Pai care a fost cronologia? S-a tinut o sedinta de guvern miercuri, pana tarziu dupa miezul noptii, adoptandu-se niste proiecte. Iar in zilele urmatoare au continuat negocierile cu sindicatele, s-au modificat cifre, s-au studiat puncte de vedere de la FMI si Banca Mondiala.

Daca forma proiectelor care urmeaza sa ajunga la Parlament luni este diferita de cea adoptata oficial de guvern este motiv de contestatie la Curtea Constitutionala? Eu zic ca da. Iar, domnule prim ministru?