Posts Tagged ‘somaj’

Două întâlniri şi o întrebare

septembrie 18, 2010

S-ar putea să mai fi povestit despre impozitele turcilor, însă mi se pare o poveste sugestivă. Am învăţat la şcoală, mai ales pe vremea lui Nea Nicu, cum că imperiul Otoman ne cucerea şi ne lua bir. După cum ştim din experienţele turistice, în limba turcă ”bir” înseamnă 1 (unu). Adică până şi turcii ne luau un singur impozit, care de obicei era zeciuiala. Imperiul Otoman avea cotă unică de 10% 🙂

În ultimele două sau trei săptămâni, de când a început nebunia cu taxarea şi umilirea celor care obţin venituri din drepturi de autor, m-am întrebat cam cum ar fi corect să fie impozitate aceste venituri.

Impozit pe venit este normal să plătească şi am înţeles că nu sunt obiecţii. Poate şi contribuţii la sănătate – însă cu condiţia să nu aibă şi carte de muncă undeva. Dar contribuţii la şomaj ?

Prima discuţie pe care am avut-o şi la care vreau să mă refer este cu un tânăr care mi-a mărturisit că încasează drepturi de autor. Nu pentru că are un talent, ci de pe urma tatălui său. Nu l-am întrebat dacă tatăl său a fost scriitor, poet sau compozitor şi nici nu contează. Dar omul avea dreptate când se întreba de ce trebuie să plătească pentru şomaj. Care şomaj? Al tatălui său decedat?

A doua discuţie a fost cu şeful unui mic grup muzical. Care se întreba, în cazul în care va plăti această contribuţie, cum va beneficia de ajutorul de şomaj. Dacă într-o săptămână nu va avea unde să cânte va putea cere ajutorul de şomaj? Sau se poate doar dacă stă degeaba mai mult de o lună?

N-am avut cum să-i lămuresc.

Publicitate

Un nou mogul – autonomia teritoriala

ianuarie 26, 2010

De cateva zile pe pervazul de la fereastra dormitorului meu si-au gasit loc de agitatie matinala niste porumbei. Si exista doua probleme. Pervazul este din tabla iar ora de trezire a porumbeilor nu coincide cu ora de trezire a oamenilor. Asa ca in fiecare dimineata la 6 fac tot felul de planuri gen Dick Dastardly. Ma gandesc sa folosesc inclusiv un soi de sperietoare si cred ca cea mai buna ar fi autonomia teritoriala.

In recentul sau discurs de la Iasi, prilejuit de aniversarea zilei de 24 ianuarie, Traian Basescu a pomenit de mai multe oridespre aceasta amenintare. Si, la cum cunoastem personajul politic Traian Basescu, acesta nu vorbeste degeaba. Si sunt, cred, doua posibilitati.

Prima ar fi ca exista un real pericol si presedintele, om bine informat, ne avertizeaza si se angajeaza ca va actiona. Prin real pericol ar trebui sa se inteleaga insa ceva bine organizat, de masa, cu sprijin din afara si nu niste declaratii nostalgice ale vreunui primar de orasel. Sigur, orice este posibil, dar am dubii serioase ca acest pericol exista cu adevarat.

A doua varianta este ca Traian Basescu are nevoie, din nou, sa devieze atentia de la niste probleme prin conceperea unui subiect, asa cum au mai fost mogulii, parlamentul, coruptii si trusturile de presa. Si atunci primarul nostalgic urmeaza sa fie umflat cu pompa pana la dimensiunea unei armate de honvezi care pune in pericol tarisoara. Si asta cu UDMR partener de guvernare. Sau poate ei urmeaza sa fie de vina pentru ceva, orice.

Si noi ar trebui sa uitam de pensii, de impozitele prea mari, de somaj, de autostrazi sau de lipsa de fonduri din sistemul sanitar.

Dusmanii poporului

ianuarie 3, 2010

Statul nu produce bani, mediul de afaceri da. Acesta este un adevar ce nu pare, in continuare, acceptabil pentru un guvern ce se auto-intituleaza a fi de dreapta.

Ce s-a intamplat in 2009 sub inteleapta viziune contabila a domnului Pogea? Stim cu totii. 100.000 de firme si-au inchis portile, de exemplu. Nu contest ca o parte din cauza efectelor crizei economice, ceea ce nu poate fi pus in carca guvernului. Dar o mare parte din cauza incapacitatii guvernului de a combate efectele acestei crize. Mediul de afaceri nu a fost tratat ca un partener, ci ca o sursa de bani. Cand cifrele impuse de FMI nu se inchideau, a fost introdus impozitul minim, zis si forfetar, care a fost principala cauza a numeroase falimente.

La sfarsitul anului, domnul Pogea ne-a prezentat cu mandrie bilantul impozitului forfetar. Nu stiu cate zeci de milioane de euro in plus la buget. Dar aceasta socoteala este, imi pare rau, ca raportarile economice de pe vremea lui Ceausescu. Produceam o piulita cu 2 lei si o vindeam cu un leu, raportand milioane de piulite vandute. O fi facut Pogea niste milioane din acest impozit, dar nu ne-a spus cati bani a pierdut din el. Pentru ca firmele inchise nu au mai platit impozite pe profit, pe veniturile angajatilor si nici TVA. Iar angajatii trimisi acasa din aceste firme au inceput sa consume banii asigurarilor sociale, evident.

Apoi este creditul guvernamental. Statul s-a imprumutat imens, si nu doar de la FMI. Si, logic, bancile au preferat sa imprumute statul, client mai sigur, in detrimentul companiilor. Creditul guvernamental a omorat creditul privat si alte mii de firme au inchis portile din lipsa de finantare.

Din pacate nu sunt semne ca lucrurile se vor schimba. Noul ministru de finante este mai apropiat de mediul de afaceri decat cel vechi. Dar asta nu pare sa schimbe politica guvernului. Impozitul forfetar isi vede de treaba, nu exista masuri fiscale de impulsionare a generarii de noi locuri de munca, de exemplu o usoara scadere a CAS, iar pericolul cresterii TVA ramane in continuare prezent.

Intreprinaztorii vor fi, din nou in 2010, nu niste parteneri, ci un soi de dusmani ai poporului.

Chestie de prioritati

octombrie 23, 2009

Reusesc mai mereu sa-mi uimesc cunostintele, mai ales pe cele de sex feminin, cand nu pot participa, indiferent de efortul facut, la conversatii avand ca subiect viata mondena de tabloide. Nu cunosc sau nu reusesc sa fac diferenta intre cantareti, iubite de fotbalisti si staruri de Dorobanti. Nu am nimic cu ei, traim intr-o tara libera. Pur si simplu nu-i cunosc.

Am remarcat astazi o stire. In timp ce Basescu anunta declansarea referendumului, TVR difuza o telenovela sud-coreeana. Genial! Lasand la o parte faptul ca eu credeam ca sud-coreenii sunt oameni seriosi care produc hatch-back-uri, casetofoane si vapoare si nu telenovele, mi se pare cel mai inteligent mod de a trata aceasta fumigena a disperatului. Suntem oameni ocupati. Unii cu probleme serioase de rezolvat. Este normal sa ignoram ce nu ne intereseaza.

Credeti ca vreunuia dintre cei 800.000 de someri din Romania parlamentul unicameral ii ofera un loc de munca. Sau ca acesta tine de cald celor care tremjura prin scoli sau prin spitale? Fiecare isi ordoneaza obiectivele in viata asa cum crede de cuvinta. Este bine sa stim ca pentru Traian Basescu parlamentul unicameral vine inainte de locuri de munca, educatie, sanatate, pensii si mai ales inainte de bun simt.

Doua probleme si o singura smecherie

octombrie 8, 2009

Somaj, curs de schimb, posibila crestere a TVA, indatorarea excesiva, criza politica. Nimic din toate acestea nu par a fi prioritare pentru semiguvernul Emil Boc. Acesta este preocupat de doar doua probleme care, crede inca primul ministru, vor rezolva problemele economiei romanesti. Pensiile parlamentarilor si numarul acestora.

Disperarea data de iminenta pierdere a functiei dar si a alegerilor prezidentiale il face pe Emil Boc sa incerce sa tina in viata doua false probleme doar pentru a se referi la ele in permanenta.

Sa le luam pe rand. Si eu cred ca nu este normal ca parlamentarii sa aiba pensii speciale. Cred ca este drept ca fiecare cetatean sa beneficieze de o pensie proportionala cu contributia sa, iar cei care doresc pensii mai mari sa apeleze la sistemele private de pensii. Parlamentarii nu sunt insa marii beneficiari ai pensiilor speciale. Sunt cateva sute de potentiali pensionari, spre deosebire de cateva sute de mii de magistrati, politisti si militari. Sunt insa de acord ca si aceste probleme sa fie discutate separat, iar parlamentarii sa fie primii sacrificati, ca exemplu. Este suficient ca Boc sa dea o ordonanta de urgenta si problema este rezolvata imediat. Adio pensii de parlamentari la data publicarii in Monitorul Oficial.

Apoi numarul parlamentarilor. Cred ca aceasta este o falsa problema. Din punct de vedere financiar, sa fim seriosi. O reducere cu 10% a bugetului SRI si SPP ar aduce mult mai multi bani la buget decat reducerea numarului de parlamentari la maxim 300. Din punct de vedere al functionarii…procesul legislativ nu depinde de numarul de parlamentari. Legile trebuie sa treaca prin una sau mai multe comisii, apoi prin plen unde nu se mai pot depune amendamente si nu poate lua cuvantul decat un singur reprezentant al fiecarui grup parlamentar. Scaderea numarului e ca apa sfintita, nu ajuta si nu incurca. Dar va rog sa remarcati ca numarul parlamentarilor nu este trecut in Constitutie, ci in legea electorala. Care poate fi modificata de Boc tot prin ordonanta de urgenta si tot maine.

Ce-l impiedica asadar sa rezolve aceste doua probleme imediat? In primul rand ca nu il intereseaza de fapt rezolvarea lor si in al doilea rand ca are nevoie sa le tina in viata pentru a arata cu degetul si a masca dezastrul economic spre care ne indreptam.

Matematici speciale

iulie 13, 2009

Cifrele nu tin de foame. Dar daca vrem sa evaluam performanta economica a unei tari nu avem alta optiune decat sa ne uitam la cifre.

Incredibil dar domnul Boc a reusit sa gaseasca un spatiu neeuclidian in care indicatorii economici realizati de guvernarea sa arata bine dar – si mai important – mai bine decat performanta guvernarii Tariceanu pentru care a dezvoltat o obsesie care se poate numi „sindromul grelei mosteniri”.

Pai hai sa vedem. Crestere economica – Tariceanu +7.4%, Boc -5.6% deocamdata; Somaj – Tariceanu 3%, Boc 6.5% tot deocamdata; deficit – Tariceanu 5.2%, Boc 5.5% (si cat au criticat deficitul…); colectare la buget – ultimul loc in Uniunea Europeana; mediul de afaceri … performanta guvernarii actuale este undeva la granita dintre genocid si holocaust. In primele 6 luni ale anului 2009 si-au suspendat activitatea, s-au radiat sau s-au dizolvat 61650 de firme private. Cifra lui Tariceanu in perioada ianuarie-iunie 2008? 10700, asadar o diferenta in plus de 50000 de companii si aproximativ 100000 de angajati care au spus adio economiei.

Mai tineti minte cum se spunea pe vremea lui Ceausescu? Daca la noi e atat de bine si la ei atat de rau atunci de ce la noi e atat de rau si la ei atat de bine?

Am totusi o explicatie. Declaratiile domnului Boc au fost facute la Ploiesti si probabil ca spiritul lui Caragiale a triumfat.