Sunt un ticălos îngrijorat

Am aflat, din nou, că suntem nişte ticăloşi. Noi toţi, politicieni, ziarişti, pensionari şi alţi cetăţeni deopotrivă.

Nu m-aş baza, încă de la bun început, pe abilităţile economice ale lui Traian Băsescu. Ne aminitim de promulgarea legii cu privire la majorarea salariilor profesorilor, de hotărârea cu care aprecia că există bani la buget pentru această creştere, precum şi de angajamentul ferm de punere în practică a legii.

Chiar şi aprecierea de azi cu privire la valoarea deficitului bugetului de pensii m-a lăsat mască. Trei miliarde şi jumătate de euro reprezintă o cifră extrem de îndepărtată de jumătatea de miliard afirmată acum câteva luni. Ori preşedintele a minţit atunci, ori minte acum, ori diferenţa până la cifra la care cică am ajuns acum se poate imputa guvernului Boc.

Nu mă deranjează faptul că intrăm din nou în povestea cu greaua moştenire. M-am obişnuit că vina pentru incompetenţa guvernului o poartă guvernul Tăriceanu sau chiar guvernul I.G.Duca. Sau, în orice caz, oricine altcineva în afara guvernanţilor care ne vor face în curând să comemorăm doi ani de la nefericita dată când Boc a re-devenit prim ministru.

Sunt însă înspăimântat de lipsa de perspectivă. Nu putem participa nici măcar la o dezbatere despre prezent, ca să nu mai vorbim de viitor. Nu ştim care este situaţia actuală, în afară de faptul că o simţim zilnic, dar mai ales nu avem nicio şansă să aflăm ceva despre soluţiile actualului guvern. Aflăm cu groază, din când în când, pe surse, despre noi impozite, noi concedieri sau noi tăieri care niciodată nu sunt de la clientela politică.

În rest nimic.

Si-a fost prima zi

Fara surprize, poate cu o dezamagire.

Fara indoiala ca o dezbatere despre Statut, subiectul rezervat pentru aceasta prima zi a Congresului, poate fi una anosta, fara sa prezinte interes pentru public. Recunosc faptul ca si eu am rezistat destul de greu la interminabila si oarecum inutila discutie despre modul de alegere. S-a tot vorbit in ultima saptamana ca baza partidului se va revolta, ca Ludovic Orban va intoarce votul, ca proiectul de Statut va fi respins, ca cei de la varf, care au votat miercuri si joi, au aprobat doar pentru ca spera sa fie pusi pe lista. Rezultatul de la Congres il stiti. 1083 la 258 si 13 abtineri. Adica 80%, 79,98 pentru precizie, adica mai mult decat la Delegatia Permanenta unde cica voteaza niste sefi obedienti.

Mi-a placut si partea politica a discursului lui Tariceanu, mai putin inceputul presarat cu rautati inutile si, zic eu, neintemeiate. Sustin in continuare insa ca ideile sale exprimate astazi arata ca ne putem mandri ca a fost prim-ministru liberal. Daca va intelege ca nu mai este presedinte PNL si ca acest lucru l-a decis partidul si nu un singur om va fi si mai bine.

Dezamagirea este Ludovic Orban. Nu mi-am imaginat ca va pune in centrul imaginii sale despre Congres propria persoana, nu am crezut ca un om de talia sa are nevoie de aplauze fabricate cu oameni care nu erau delegati si am ramas cu un gust amar in urma a doua episoade de discurs presarate cu atacuri personale. Diferenta mare la vot cred ca se datoreaza si acestor derapaje.

In final as vrea sa transmit un raspuns pentru cineva la a carei pareri tin foarte mult, Claudia Muresan. Stiu ca suntem jalnici in privinta prezentei femeilor in varful partidului. Nici macar nu stiu de ce, probabil ca sunt mai multe motive adunate. Nu se pot rezolva aceste probleme peste noapte, insa sunt convins ca vom mai spala putin din pacate prin persoana noului purtator de cuvant al PNL, Alina Gorghiu.

Maine se dezbat motiunile. Daca vor fi mai multe si sper sa fie cel putin doua.

Nu un moft, ci masuri de precautie

Multa lume se intreaba ce e cu obsesia asta a liberalilor pentru functia de prim ministru. Multi considera ca este, vorba bunicutei, un moft. Argumentele aduse sunt cum ca nu avem dreptul sa cerem asa ceva pentru ca nu avem suficienti parlamentari sau ca unul sau altul dintre liderii nostri sunt cuprinsi de o inexplicabila si de nejustificat dorinta de putere.

Sa incerc o explicatie. Nu tine de ambitii personale, va asigur, ci de situatia politica din Romania si de ambitiile personale ale altora.

Sunt de acord ca puterea executiva din Romania este amestecata de Constitutie intre guvern si presedinte. Cu toate astea Romania nu este nici macar regim semiprezidential ca in Franta, ci actul nostru fundamental consacra existenta unui guvern care isi bazeaza legitimitatea pe o majoritate in Parlament, institutia reprezentativa suprema a poporului roman. Definitie care enerveaza mult pe unii, va asigur.

Daca presedintele nu are cai constitutionale de subordonare a executivului, asa cum s-a dovedit in perioada 2007-2008, atunci apeleaza la solutii politice, prin simpla metoda a desemnarii unui prim ministru favorabil.

Iar noi, prin solicitarile noastre, tocmai asta incercam sa evitam. Pentru un echilibru just, atat de necesar unui eventual guvern de coalitie care se vrea a fi intre parteneri egali si nu intre niste sefi si niste subordonati.

De aceea in cursul dezbaterii noastre de la sedinta de luni, nici macar sustinatorii unei participari la guvernare alaturi de PD nu au luat in considerare ipoteza de a face asta sub un premier PD. Pentru ca nu am fi avut absolut nicio garantie ca elemente pe care le-am fi putut impune in protocolul de guvernare nu ar fi fost incalcate de prim ministru sub pretextul drepturilor sale constitutionale, cum s-a intamplat in cazul Dan Nica. Pe langa faptul ca, datorita modului de functionare a guvernului, unde nu exista democratie ci doar decizia finala a premierului, orice fel de act sau decizie a unui ministru liberal ar fi putut fi modificata sau anulata de decizia individuala a primului ministru.

Dsicutia este strict teoretica, desigur, pentru ca anuntul facut de Emil Boc cu privire la dreptul inalienabil al Partidului Democrat la desemnarea premierului pune negocierile in imposibilitatea de a ajunge la un rezultat.

La aceasta concluzie a ajuns si Tariceanu in decembrie 2008 si atunci s-a spus ca se agata de scaun si ca a scos PNL de la guvernare. Stia el ce stia.

Presedintii mei sunt cu mine

Amintirea zilei de ieri a fost stearsa. Nici nu vreau sa mai discut, nici sa explic. Oamenii politici sunt oameni, chiar daca avem pretentia sa fie roboti.

Astazi insa doi oameni la care tin foarte mult si care conteaza cel mai mult pentru toti liberalii au spus ce aveau de spus. Pe unul dintre ei l-am votat la congresul PNL, pe celalalt l-am votat duminica, la urne. Sunt foarte mandru de ambele decizii pe care le-am luat.

Partidul National Liberal a sustinut trei proiecte politice majore. Crin Antonescu presedinte, Klaus Johannis prim ministru si eliminarea lui Basescu de la conducerea tarii. Stiu ca puteti spune ca termenul „eliminare” nu se poate numi proiect politic. Imi asum ce spun. Romania va fi altfel, mult schimbata, dupa ce Basescu va pierde alegerile.

Primul proiect enuntat, din pacate, nu mai poate deveni realitate. Am votat cu Crin si as mai face-o inca de 50 de ori la rand daca acesta ar sustine aceleasi principii. Dar nu am intrat in turul doi. Celelalte doua insa sunt foarte actuale. Si, pe deasupra, legate intre ele.

Iata de ce am fost de-a dreptul usurat dupa iesirea publica a liderilor mei, Antonescu si Tariceanu. Simt ca cele doua proiecte politice pe care le mentionam pot inca sa fie indeplinite. Nu stiu, desigur, daca vom reusi dar macar merita sa luptam.

Spuneam ceva mai devreme ca eu pe Basescu nu-l votez. Acum insa pot sa conving si alti liberali sa ma urmeze.

off-topic – il stiti pe un domn Solomon, primar in Craiova, care dadea oamenii afara din Oltenia daca nu votau cu Basescu? Ar trebui sa se dea afara pe el si pe locuitorii din Craiova, pentru ca rezultatele supusilor lui Solomon sunt Mircea Geoana 41%, Traian Basescu 28%, Crin Antonescu 23%. Ha, ha, ha!

Marea bataie de joc

Era o formulare care circula pe vremea studentiei cu privire la razgandirea in 5 minute, nu o pot reproduce, dar presupunea imbracat si dezbracat.

Culmea ca la capitolul razgandire in 5 minute acum a iesit la rampa Mircea Geoana care s-a comportat incoerent si a dat declaratii incoerente. Ceva de genul „nu ma duc la Cotroceni, dar acum ma scuzati pentru ca trebuie sa plec la Cotroceni”.

Unde, evident, Traian Basescu si-a batut joc de el, de Boc si mai ales (iar) de Blaga. Si de noi toti, nu pentru ca ne-ar interesa foarte tare demiterea lui Nica sau frustrarile lui Blaga care nu viseaza decat marea revenire, ci pentru ca, oriunde in lume, criza politica face bine la economie asa cum face bine ceafa de porc la colesterol. Evolutia cursului de schimb pe parcursul zilei de ieri este o dovada rapida si clara.

Daca demiterea lui Nica se bazeaza pe grija fata de cetatean atunci ar fi trebuit sa vina la pachet cu destituirea lui Berceanu, caruia trenurile ii sar de pe sine mai ceva ca in India.

Nu mai pomenesc de propunerile lui Basescu. La un bulgar s-a gandit? Sau la un klingonian?

PSD este un partid mare dar eu bag de seama ca nu stiu sa se lupte cu Basescu. Tariceanu ar trebui sa-si deschida firma de consultanta.

Fiecare cu ce-l doare

Sunt gata sa ascult cu atentie ce isi propune Traian Basescu sa realizeze in urmatorul mandat. Nu de alta, dar poate chiar se alege si atunci ma intereseaza ca politician si ca cetatean.

Stiu ca in cei cinci ani de mandat nu a realizat nimic. Niciun proiect politic major nu poarta semnatura sa. Si asta nu m-ar fi deranjat prea tare, pentru ca oricum astept multe de la guvern si parlament si mai putine de la presedinte. Dar m-a deranjat raul pe care l-a produs democratiei, institutiilor statului si imaginii Romaniei.

M-am uitat ce isi doreste, a spus-o in ultimele zile. Si bagam citate, sa nu existe discutii.

“Prima prioritate este reforma constituţională, prin care se stabilesc clar atribuţiile instituţiilor, rolul de mediator al preşedintelui şi se instituie Parlamentul unicameral.”

„Este cea mai mare onoare să fiu preşedinte al României, dar lucrurile nu au nimic în comun din punct de vedere al activităţii(cu cea de comandant de navă, n.r.). La bordul navelor există un lucru pe care îl ştie orice marinar, se spune că între pavilion şi Dumnezeu e comandantul, ceea ce spune tot despre ce înseamnă disciplina la bord.”

Reforma constitutionala e prioritate? Nu criza economica, nu locurile de munca, nu pensiile. Bine, ok, fiecare cu ce-l doare. Si se vede de mai sus ce-l doare pe Traian Basescu. Il doare frustrarea ca nu l-a doborat pe Tariceanu, ca mai exista partide politice si ziaristi care nu sunt de acord cu el si ca nu poate conduce prin decrete si ordine marinaresti.

Ar dori instaurarea unei republici vaporene, dar nu se poate si atunci ar vrea o republica prezidentiala cu un parlament unicameral. Ar fi preferat unul non-cameral dar iarasi nu se poate. Exista republici prezidentiale, nu neg. SUA, mai multe tari din America de Sud si mai toate dictaturile. Din motive si traditii istorice diferite. Pe batranul continent insa nu exista decat o singura republica prezidentiala si aceea se numeste Cipru. Si nu exista nicio tara cu populatie peste 15 milioane care sa aiba parlament unicameral.

Asa ca mai bine nu-l votam pentru binele lui. Ar fi dezamagit sa afle ca nu-i impartasim prioritatile.

Mesajul presedintelui … Tariceanu

Nu am gresit titlul. Si nici nu are legatura cu viitorul. Doar ca ascultand mesajul presedintelui adresat astazi Parlamentului, am crezut ca nu inteleg bine.

Stim cu totii ca, dupa 5 ani de mandat, Traian Basescu nu se poate lauda cu mai nimic. Niciun proiect politic major nu poarta numele sau. Dar nu ma asteptam ca in acest discurs, care s-a vrut un soi de raport de activitate, sa se autocrediteze cu realizarile guvernului Tariceanu, guvern pe care l-a criticat, l-a atacat si a incercat fara oprire, fara succes din fericire, sa-l doboare.

O sa dau citate ca sa nu zica cineva ca sunt eu pricinos!

„Să ne amintim că în urmă cu 5 ani, România era în afara Uniunii Europene.
Astăzi, România este stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Aderarea ne-a adus o perioadă de creştere economică datorată investiţiilor, o creştere a nivelului de trai şi o creştere a prestigiului României pe plan internaţional. ”

Sau

„Acum câteva zile am fost la fabrica Ford din Craiova, unde investiţiile au continuat şi deja se produc automobile.
Apartenenţa la piaţa comună europeană a contribuit la succesul pe care mari producători, cum este Dacia-Renault, l-au avut în ultimele luni. Chiar în ciuda crizei economice.”

Sau

„Am convingerea că introducerea cotei unice de impozitare de 16%, pentru care am militat încă din campania electorală din 2004, pe care am susţinut-o din prima zi a mandatului meu şi chiar după schimbarea de guvern din 2008, a avut un rol crucial în creşterea prosperităţii economice din ultimii cinci ani.”

Sau

„În perioada 2004 – iulie 2009 s-a realizat o consistentă creştere a salariilor şi a pensiilor astfel salariul mediu brut a crescut de la 818 la 1901 Ron, pensia medie de asigurări sociale de stat a crescut de la 232 la 714 RON, iar pensia medie de asigurări sociale în agricultură a crescut de la 74 la 301 Ron.
În acelaşi timp, stocul investiţiilor străine directe a crescut în intervalul 2004 – iulie 2009, de la 15 md Euro la 55,6 md Euro.”

Sau

„Patru din cei cinci ani ai mandatului meu au fost caracterizaţi de o creştere economică fără precedent în istoria contemporană a României.”

Pai in ritmul asta putem sa ne asteptam ca pe site-ul presedintiei sa apara un comunicat prin care Traian Basescu sa fie felicitat pentru ca a castigat US Open.

Ford Craiova – prima masina

Am fost acolo! Am vazut ca nu ne-am inselat si nu am buchisit degeaba mii de pagini (nu exagerez cu nimic) de contract, ca nu degeaba ne-am contrat cu niste birocrati de la UE care considerau afacerea ca ajutor de stat si ca a meritat pe deplin sa facem aceasta privatizare.

Iat-o

De acord, nu este chiar un Ford GT 🙂 si momentan se produc doar 90 de bucati pe zi. Dar fabrica poate produce 1000 de masini si 1000 de motoare pe zi, aici se va fabrica in premiera un nou model Ford despre care nu stim mare lucru, doar ca este o masina mica ce nu este nici Fiesta, nici Ka, iar faptul ca producem automobile in Romania in doua fabrici foarte performante contribuie la economia tarii mult mai mult decat ne imaginam.

Am tinut sa ma fotografiez cu doi oameni care au contribuit decisiv la succesul privatizarii. Primul este Lyle Waters, seful echipei de negociere Ford, acum CEO Ford America de Sud

Si evident, Calin Popescu Tariceanu

Lilick mi-a luat-o inainte si ii multumesc pentru aprecieri. Vreau si eu sa remarc imensa popularitate de care s-a bucurat fostul premier la acest eveniment. Mai mare decat a oricui a fost prezent acolo.

Un drum prea indepartat

Intre Romania si China exista o singura asemanare, cred, iar aceea la timpul trecut. In anul 1990 in Romania existau 100 km de autostrada – de la Bucuresti la Pitesti –  iar in China existau tot 100 km de autostrada – de la Beijing pana nu mai stiu unde. Acum in Romania sunt… mi-e rusine sa spun, iar in China sunt cam 10.000 km de autostrada.

Elefantii nu pot sari, indiferent cat de mult ar incerca si poate de aceea nici nu incearca. Tot asa si guvernele Romaniei, indiferent de culoarea politica, nu pot construi autostrazi si am impresia ca nici nu mai incearca. Ca sa nu mai vorbim de perioada cand unii considerau ca nici nu trebuie sa incerce, pentru ca nu este nevoie de autostrazi. Acesta este singurul – si nu exagerez – punct slab si al guvernarii Tariceanu. Este adevarat ca doi ani de mandat au fost mancati de un domn Dobre, daca va mai amintiti de el, specialist in trenuri cu mineri si de alt domn Berceanu, care se preface si acum ca incearca. Dar oricum nu avem scuza.

Nu mai tin minte cati kilometri de autostrada a promis guvernul Aliantei DA ca va realiza, dar a realizat nu 5, dar nu mai mult de 100 si un pic. Stiu insa ca Berceanu, la reinstalarea in functie, a promis o cifra foarte exacta, de genul 1142 de km, precis doar pentru a fi credibil. Pentru ca pana acum a realizat nimic in jumatate de an. Stim stilul lui Berceanu, ii place sa schimbe tot cand vine din cand in cand, cam des pentru gustul meu, la ministerul transporturilor. Directori, planuri, contracte, finantari, exproprieri, mai ales planuri si exproprieri. Si rezultatul este tot nimic in ani si ani si ani.

Este un fenomen care, recunosc, ma depaseste. How hard can it be?

Halal atac

La dezbaterea motiunii de cenzura, unde totusi Boc a venit, printre alte stereotipuri din categoria grelei mosteniri, Traian Boc l-a acuzat pe Crin Antonescu de promovare a tariceanismului, ceea ce desigur, in viziunea acestui reprezentant al FSN, reprezinta un soi de trotskism.

Nu stiu ce o fi tariceanismul dupa parerea lui Boc – un fel de-a spune, pentru ca Boc nu are pareri.  Incercarea moarte n-are, dar nu a tinut nici de data asta bagatul batului prin gard, pentru ca nu veti gasi liberali, inclusiv Crin Antonescu, care sa sustina ca PNL a avut o guvernare proasta. Nu cred in superlative si sunt convins ca in aprecierea unei guvernari trebuie sa incerci sa pui in balanta lucrurile pozitive si cele care nu au mers asa de bine. Aceasta balanta este categoric inclinata de partea lucrurilor bune.

Desigur, este o informatie cunoscuta de toata lumea, in ultimii patru ani Antonescu a avut divergente cu Tariceanu cu privire la unele decizii. Dar aceste divergente au fos aproape exclusiv pe probleme administrative, de exemplu unele numiri in functii. Si uneori avea dreptate, si eu ma intreb ce legatura avea Lazar Comanescu cu PNL . Dar nu au existat divergente pe probleme majore, decizii de politica economica de exemplu, de departe cea mai buna parte a guvernarii Tariceanu.

Domnul Boc s-ar putea sa constate insa ca pe patronii care platesc impozit forfetar, pe profesorii enervati de pacaleala trasa sau pe somerii care nu gasesc de lucru sa nu-i intereseze refrenul cu greaua mostenire ci performanta actualului guvern. Pardon monser, care performanta?