Care-i treaba cu valiza, dom’ profesor?

Banuiesc ca nimeni nu-si imagineaza ca Omar Hayssam a fugit din tara ca un fel de James Bond, deghizat in calugar si ascuns printre berbecuti. Cred, de asemenea, ca cea mai patetica grupare de cartier ar fi fost in stare sa-l pazeasca asa cum nu l-au pazit politie, politie de frontiera si enspe sevicii secrete.

Sunt sigur ca nimeni, nici macar victimele nefericite ale rapirii, nu-si imagineaza ca a fost o rapire pe bune si nici o eliberare pe bune.

Nu vad nicio persoana in Romania care sa fie peste varsta de 7 ani care sa creada ca in tara noastra justitia este libera iar serviciile secrete sunt independente si nu asculta de puterea politica.

Sper ca toate cele de mai sus sa se lamureasca si sa se regleze cand Basescu nu va mai fi presedinte. Pana atunci insa, mi-as dori tare mult ca inca presedintele sa raspunda la o intrebare simpla. De fapt la doua. S-au platit bani pentru eliberarea bietilor oameni? Au disparut bani din valiza cu pricina? Nu numai eu, ci si milioane de contribuabili au dreptul sa puna aceste intrebari.

Vreau sa va mai spun ca in episodul Top Gear filmat in Romania am scapat usor. Surprinzator de usor pentru o emisiune in care nu exista political correctness, in care sunt taxati americani, francezi si chiar primul ministru britanic Gordon Brown, categorisit de Clarkson ca fiind „an one-eyed scottish idiot”.

Episodul este dedicat in mare masura Transfagarasanului. Chiar daca la inceput parerea despre Romania este „we imagine it’s full of oxes and people throwing stones at gipsies”, chiar daca filmeaza intr-un sat de gipsies care in fond exista, nu-i trucat, finalul, pe Transfagarasan, suna cam asa:

„It’s the most amazing road I’ve ever seen. It looks like every great corner of every great race track in the world has been knitted together to create one unbroken grey ribbon of automotive perfection”.

Publicitate

Hai sa inventam impreuna scuze

Incep sa fiu din ce in ce mai mult convins ca ziua de sambata, 14 noiembrie, a fost o zi de cotitura in campania electorala pentru alegerile prezidentiale. Ca o batalie care a intors soarta unor razboaie. Agincourt. El Alamein. Kursk.

Paradoxul, am mai spus, este ca a pierdut cel care a chiulit de la batalie si a ales sa participe la o petrecere de curte.

Vazand ca a iesit rau, foarte rau, Mircea Geoana si echipa sa de campanie a lansat un contra-atac pe frontul de imagine. Nimic anormal, nimic de acuzat, era normal sa se intample asta si oricine ar fi facut-o. Dar tot oricine ar fi inventat niste atacuri mai destepte. Nu stiu, ceva de genul „nu s-a discutat despre pensionari” sau „problema agricola a fost insuficient dezbatuta” sau „traiasca baronii locali”. Ba nu, ultima nu mergea.

In loc de toate aceste lucruri destepte pentru care nu percep taxa de consultanta, echipa PSD a lansat ipoteza ca cei doi s-au inteles, ca au un blat, ca vor guverna impreuna. Mai bine ziceau ca Antonescu este un agent secret de pe Venus si Basescu face parte din echipa Men in Black, era mai credibil.

Merita sa raspundem? Da, fie, pentru ca e simplu. Daca intram in turul doi cu Basescu, il batem rau. Daca nu, ipoteza putin probabila mai nou, sprijinim pe oricine impotriva lui Basescu. Cred ca toata lumea poate intelege un scenariu simplu, doar cu doua ipoteze.

Trebuie sa mai semnalez ceva. Top Gear is back! Astazi incepe seria 14 si primul episod este chiar cel filmat in Romania. Pregatiti-va sa aflati pareri necenzurate despre tarisoara noastra…

Prin subsol cu Top Gear

Prin amabilitatea Top Gear Romania m-am distrat copios in urma unei invitatii pe care am primit-o pentru a asista la filmarile pe care simpaticii prezentatori de la Top Gear le-au facut in garajul Palatului Parlamentului. Este o mica parte a unei emisiuni care se filmeaza in intregime in Romania.

Jeremy Clarkson, Richard Hammond si James May vor mai filma pe litoral, in Delta Dunarii si pe Transfagarasan. Amabili, degajati si amuzanti au facut fotografii, au dat autografe si s-au minunat de dimensiunile Palatului Parlamentului.

Desigur, nu am ratat ocazia si am si eu niste poze

Am fost acolo impreuna cu Victor Ponta, un adevarat „petrolhead”, nici nu zici ca-i PSD-ist 🙂

Au fost si mai multi copii si cu totii au primit autografe

Si, evident, mult zgomot!!!

Le dorim succes in continuare in Romania, sper sa nu dea de prea multe gropi si carute.

Basescu, ministri si o zi importanta

Da, cunosc prevederile constitutionale si da, stiu ca presedintele poate dispune suspendarea din functie a unui membru al Guvernului numai daca s-a cerut urmarirea penala. Ceea ce nu este cazul ministrului Iacob-Ridzi. Inca.

Dar presedintele este om politic, nu notar care face diverse hartii atunci cand sunt indeplinite niste conditii. Reactia de tip “nu stiu, nu ma ocup eu” este una partizana si subiectiva. Dl. Radu Portocala se intreba acum cateva zile pe blogul sau, pe buna dreptate, cum ar fi reactionat Traian Basescu daca scamatoriile de la MTS s-ar fi intamplat sub un ministru liberal. Va amintiti desigur de Teodor Atanasiu, Paul Pacuraru, Codrut Seres precum si de alti spioni si tradatori.

Acum e acum pentru PD, pentru ca se afla in fata unei decizii dificile. PNL va solicita Camerei Depuatilor sa ceara inceperea urmaririi penale pentru doamna Ridzi. Iar cazul Nastase este in continuare pe ordinea de zi. Tratament egal? Sa vedem, dar nu cred. Parca vad o lunga serie de scuze, procedure, lipsa de cvorum si amanari de sedinte.

A, da, inca ceva. De ce e o zi importanta azi. Din doua motive. Unu la mana, ultima zi a IRB Nations Cup, cu Romania-Italia si Franta-Scotia de vazut. Si doi, tot la mana, azi incepe sezonul 13 Top Gear. The boys are back!

How hard can it be?

Imi place Top Gear. Imi place nu pentru ca sunt pasionat excesiv de masini, ci pentru ca este cea mai buna emisiune de divertisment din lume. Imi place pentru ca prezentatorilor nu le pasa de political correctness – Jeremy Clarkson l-a numit pe primul ministru britanic “an one eyed Scottish idiot”. Dar mai ales imi place pentru ca baietii de la Top Gear, atunci cand afla ca trebuie sa traverseze desertul Makgadikgadi in niste masini din anii 70 sau ca urmeaza sa navigheze peste Canalul Manecii in niste masini amfibie se intreaba senini “How hard can it be?”

Crin Antonescu si noi, toti cei de la PNL, avem de recuperat increderea zdruncinata dupa alegerile europarlamentare, de revizuit discursul economic, de recuperat electoratul urban care a votat in semn de protest pentru performanta guvernului cu PRM si nu cu PNL, dar si electoratul urban care nu a iesit pe 7 iunie din casa, de gasit mesaje adecvate pentru tineri, cei care voteaza pentru prima sau a doua oara, de rezolvat problema accesului pe televiziuni, dar si a alegerii celor care apar, de recuperat mostenirea guvernarii Tariceanu, atat dpdv al performantei concrete cat si al imaginii, de reluat comunicarea cu pensionarii si cu agricultorii, de construit un spirit de echipa cu cei 700 de primari PNL, esentiali pentru votul in mediul rural, de inchis subiectele interne care ii macina pe unii, de recuperat 10 procente, de intrat in turul 2 si de castigat alegerile.

Well, how hard can it be?

Despre coduri, Neville Chamberlain, ARO si Toyota

Codurile, subiect foarte important, fara indoiala. Am primit cu totii multe mesaje contradictorii. Ne asumam raspunderea, ba nu, nu ne asumam. Uniunea Europeana  ne-a impus un termen. Ba nu, domnul Mark Gray declara ca acest subiect este de competenta exclusiva a fiecarui stat membru. Suntem gata pe 15 mai. Ba nu, mai putin codurile de procedura, la care ne mai gandim pana la sfarsitul anului.

Ministrul Ponta a iesit triumfator de la o intrunire pe aceasta tema si a anuntat ca vom avea Codul Penal si Codul Civil gata pe data de 15 mai, aceasta declaratie optimista avand loc pe data de 23 aprilie.

Aceste proiecte reprezinta acte fundamentale, la fel de importante precum Constitutia si impresia generala este ca guvernul si majoritatea parlamentara PSD-PD incearca sa impuna un calendar care sa evite o reala dezbatere in societate. Cum putem crede ca vom avea proiectele gata pe 15 mai? Sau ar putea fi gata, adica domnul Ponta ar putea iesi pe data de 15 mai fluturand triumfator o hartie. Sa nu uitam totusi ca ultima persoana pe care mi-o amintesc fluturand o hartie este Neville Chamberlain pe scara avionului in 1938.

Este nevoie de coduri bune, nu de coduri repede. Am fost invitat la o emisiune TV zilele trecute si moderatorul a citit interventia unui ascultator care comenta aceasta graba nepotrivita, temandu-se la randul sau ca rezultatele vor fi proaste deoarece stahanovismul duce la astfel de rezultate, exemplul dat fiind ca ARO nu va fi niciodata ca Toyota.

Eu cred ca are dreptate si ma gandesc ca v-ar putea amuza sa vedeti acest lucru aici.