Eu pe cine să mai cred?

Întrebarea din titlu se referă la declarațiile unor miniștri din cabinetul Boc. Poziția generală, exprimată de Traian Băsescu și Emil Boc sună cam așa – datorită incompetenței guvernului Tăriceanu, care a mărit pensiile și salariile, suntem nevoiți să facem reducerile, deja celebre, de 15% și 25%. Aceste măsuri vor stopa declinul economic și la anul vom putea reveni la salarii și pensii mai bune. Nu discutăm de alte modalități de a economisii banii de la buget pentru că nu avem cum să lovim în clientela politică.

Sunt totuși câțiva miniștri, deocamdată doi, care se pare că n-au înțeles și spun altceva.

Primul episod s-a petrecut la sfârșitul săptămânii trecute, cîn Sebastian Vlădescu ne-a explicat, foarte clar, că dacă guvernul ar fi purces la reduceri bugetare în ianuarie 2009, tăierile nu ar fi fost mai mari de 5%. După mintea mea de inginer, această declarație spune două lucruri. În primul rând că ”nesăbuința” guvernului Tăriceanu este de maxim 5% și în al doilea rând că diferența între 5% și 25% aparține exclusiv guvernului Boc, cel care a așteptat până acum să ia aceste măsuri.

Episodul doi astăzi, cu Șeitan care ne explică cum ar putea scădea salariile bugetarilor cu până la 70% în 2011 dacă nu se iau măsuri care să susțină economia. După câte știu, în pachetul de legi cu care Guvernul va veni în Parlament, nu se află ”măsuri care să susțină economia”, ci doar tăieri.

Publicitate

Incertitudini

Este amuzant cateodata sa faci ceva fara sa ai un plan. Sa pleci in concediu fara sa stii unde o sa ajungi si ce o sa faci. Si improvizatia are farmecul ei uneori, in muzica de exemplu, fie ca vorbim de jazz sau de lautarii Bucurestiului de altadata.

Politicile publice insa, in special cele economice, nu pot fi subiect de improvizatie de tipul „las’ ca vedem ce s-o intampla”. Pentru ca acestea trebuie sa fie predictibile, atat pentru cetateni cat si pentru mediul de afaceri. De aceea, de exemplu, exista prevederea ca orice modificare la codul fiscal ar trebui sa intre in vigoare la 6 luni de la adoptare. Pentru ca cei afectati sa-si poata face un plan.

Eu nu mai inteleg insa nimic. Guvernul nostru are totusi idee ce are de facut si ce se va intampla?

Sa luam delicatul caz al disponibilizarilor. Din acordul cu FMI ar rezulta ca ar trebui sa fie 135.000 pana la 1 septembrie. Sebastian Vladescu arunca pe piata cifra de 100.000. Apare si varianta cu 200.000, nu-mi amintesc din ce sursa. Vine apoi Boc si-i cearta pe toti, spunand ca decizia trebuie luata in guvern. Idee corecta, deciziile guvernului sunt colective, dar nu s-a luat in calcul ceva, o cifra, cand s-a facut proiectul de buget?

Sau chiar chestiunea acordului cu FMI. Bun, avem guvern, avem buget, avem deficit, inflatie si tot ce trebuie. Ma rog, pe hartie. Aflam insa ca legea responsabilitatii fiscale ne incurca, pentru ca nu o avem. Dar eu aflasem de la acelasi Boc ca avem intelegere sa o adoptam pana la 1 aprilie. Si mai pica si problema arieratelor, despre care nu s-a soptit mai nimic pana acum si unde se pare ca nu ne descurcam mai deloc. Luam banii sau nu-i luam?

Cred ca am inteles. In cateva zile va sustine domnul Boc o conferinta de presa in care va solicita fiecarui cetatean sa-si cumpere un glob de cristal (de la o firma a unui var de-al lui Videanu) ca sa afle la ce sa se astepte anul acesta. Ca tot ne-a apucat pe toti damblaua cu supranaturalul.

Inca o victorie dar putine iluzii

Am scris ieri despre cateva amendamente la buget care au fost acceptate in diverse comisii. Nu sunt voturi finale si definitive, dar este interesant aspectul politic al adoptarii acestora. Unele dintre acestea nici macar nu sunt convins ca sunt prea grozave. Nu cred, de exemplu, ca o crestere a bugetului Ministerului Apararii, in vreme de criza, este un lucru absolut necesar.

Am omis insa un amendament care a fost acceptat, ceva ce PNL a sustinut in campania electorala si care a fost trecut cu majoritatea pe care o avem in comisiile de munca. Reducerea contributiilor la asigurarile sociale, masura liberala ce va putea contribui la crearea de noi locuri de munca.

Putem face o discutie despre sursele de finantare, dincolo de convingerea, bazata pe experiente concrete, ca taxe mai mici in zona angajat-angajator vor aduce de fapt mai multi bani la buget. Locuri de munca din zona gri vor putea sa apara mai la suprafata, in plus fata de aparitia a noi locuri de munca.  Am mai spus ca bugetele serviciilor secrete sunt disproportionat de mari. Nu este normal, de asemenea, ca in zona bugetara unii sa aiba prime de vacanta, dupa un sistem discriminatoriu ce nu poate fi explicat.

Nu vreau sa fiu insa excesiv de optimist cu privire la rezultatul final. Tensiunea in tabara guvernamentala este mare. Sebastian Vladescu ameninta cu demisia. Boc este cu nervii la pamant si sta toata ziua in Parlament, rugandu-se de propriile grupuri parlamentare pentru voturi. Cred ca vor arunca totul in sedinta de plen.

Si daca cumva fac o mobilizare exemplara si castiga la vot, pentru ca in fond sunt un pic mai multi, nu am o problema. Acestea sunt regulile democratice. Am o problema cu scamatoriile presedintelui de sedinta, care va refuza sa verifice cvorumul, va refuza sa faca apel nominal si va numara voturile dupa criterii proprii pentru ca, fiind sedinta comuna, nu se poate vota electronic.

Asteptam cu interes.

Ford, nu Don Costel

Daca s-ar face un sondaj de opinie cu privire la orasul din Romania cu cea mai proasta imagine, sigur Craiova s-ar alege cu un loc pe podium. Ce stiu cei din Botosani despre Craiova? Fantani cantatoare, batai cu sabii, inmormantari in stil Napoli, Don’ Costel achitat… si nu isi vor aminti din pacate despre Parcul Romanescu sau despre Iris.

Am deschis acest subiect pentru ca am incercat sa identific cea mai interesanta experienta pe care am avut-o in cei patru ani in care am fost membru al guvernului Tariceanu. In primul rand ca am fost membru al acestui guvern, lucru de care sunt deosebit de mandru. Sau faptul ca am condus comisia care a reformat sistemul electoral din Romania. Dar nu, paradoxal, pe primul loc plasez ceva ce nici macar nu are legatura directa cu poltica si are legatura cu Craiova. Privatizarea uzinei de automobile din Craiova.

Am fost membru al comisiei care a negociat timp de 6 luni cu compania Ford preluarea fostei fabrici Daewoo de la Craiova. Alaturi de Sebastian Vladescu, Teodor Atanasiu si Laszlo Gyerko, acum senator UDMR. Au fost negocieri complicate, cu proceduri grele la Uniunea Europeana, cu dificultati legate de actionarii minoritari, fara dificultati cu sindicatele pentru ca rar am vazut sindicate atat de responsabile care presau pentru realizarea cat mai grabnica a privatizarii.

Peste doar o luna fabrica Ford va incepe productia. Mai incetisor din cauza crizei. Sigur, nu va produce nici Ford GT, nici modelul Focus de 2.5l turbo. Va produce la inceput celebrul Ford Transit si apoi un mic hatchback. Dar va ajunge sa produca pana la 300.000 de unitati pe an, va dubla numarul de angajati din uzina si va crea inca circa 40.000 de locuri de munca in lantul de furnizori.

Detroit este orasul cu cea mai mare rata a criminalitatii din America, dar este celebru prin productia de automobile. Craiova nu este orasul cu cea mai mare rata a criminalitatii din Romania, dar sper sa ajunga celebru prin productia de automobile.