Zvonul si sacrificatul

Pe vremea lui Ceausescu se mai intampla ca baietii cu ochi albastri sa lanseze zvonuri cu un anumit scop. Spre exemplu se lansa zvonul ca se va putea cumpara 1 kilogram de zahar pe cartela, iar cand se dadea hotararea ca se pot cumpara 2 kg toata lumea zicea ca e foarte bine, am scapat usor.

Asa ceva s-a intamplat si astazi.

Inainte de toate  vreau sa spun ca eu il apreciez pe Mihai Seitan. Este un om decent si cu bun-simt si cred ca si profesional nu e chiar rau. Nu este cel mai tare comunicator din galaxie, dar se mai intampla asta si la altii. A fost presedintele Casei Nationale de Pensii intre 2005-2007 si s-a descurcat bine cu recalcularea pensiilor  iar in 2007, cand a zburat PD de la guvernare, Tariceanu i-a propus sa-si pastreze postul. Omul a refuzat, motivand apartenenta la PD si solidaritatea cu colegii de partid.

Astazi Mihai Seitan a lansat pe piata un plan cu privire la alocatiile pentru copii. Un soi de haiducie mai precis, in care se ia de la bogati. Sigur ca stim cu totii ca trebuie sa existe un grad mai mic sau mai mare de redistribuire in societate, dar este cam bizar pentru un partid care sustine cota unica de impozitare sa propuna discriminarea cu pricina. In plus alocatia, dupa cum arata numele, este a copiilor si nu a parintilor, asa ca putem sa ne intrebam unde e partidul de dreapta.

Aici chiar a iesit cam prost, asa ca sefii de la partid l-au ars pe Seitan, Sulfina Barbu afirmand ca nu are acceptul partidului. Stim ce inseamna PD si ma indoiesc de faptul ca ministrul muncii ar fi putut lansa asa ceva fara acceptul partidului. La ei pur si simplu nu se poate.

Este destul de jalnic sa te comporti asa, dar ne-am obisnuit. Din pacate.

Porti deschise de partid

Sunt perfect constient ca Parlamentul este departe de a fi cea mai populara institutie din Romania. Din pacate importanti politicieni, in frunte cu presedintele statului, culmea si el fost parlamentar, au contribuit decisiv la acest deficit de imagine. Alaturi de, nu neg asta, parlamentari care sunt departe de a face cinste acestei demnitati.

De aceea intotdeauna mi s-a parut o idee buna organizarea zilelor portilor deschise la Parlament. Nu schimba acest eveniment perceptia publica, dar macar niste mii de oameni mai afla ceva despre Parlament. Sau cel putin asa ar trebui sa fie.

Pentru ca in stilul populist tipic pentru PD, acest eveniment a fost transformat in acest an intr-un eveniment de partid.

Este absoult fireasca prezenta presedintelui Camerei in calitate de gazda principala pentru cetatenii care au stat la coada. Insa am remarcat o subtila distributie a rolurilor celorlalti participanti la eveniment. De fapt nu este subtila deloc. Au participat numai parlamentari PD. Si nu vorbesc de vicepresedintele camerei din partea PD, de exemplu, pentru ca nu as fi avut de comentat. L-am remarcat pe Cezar Preda, in haine violet, sau pe Sulfina Barbu.

Sunt membru al Biroului Permanent al Camerei si nu am primit invitatie. Sunt constient ca nu as fi avut nevoie de invitatie, ma gandesc ca nu mi s-ar fi interzis participarea la eveniment, dar nici macar nu am primit un program al evenimentului.

M-am intalnit la o emisiune TV cu Nicu Banicioiu, reprezentant al PSD in Biroul Permanent. Si el era exact in aceeasi situatie.

Mai aveti sugestii de evenimente care s-ar putea politiza. Ca Ziua Nationala este demult politizata.

Boc 3 fara Boc, dar cu garnitura de baroni

Initial l-am compatimit. Apoi m-a enervat. Acum imi vine sa rad de el.

Un nou Boc apare pe firmament. Adevaratul Boc priveste cum guvernul Boc, dar fara Boc, incearca sa mearga mai departe. Acum radem de Croitoru. Nu de pregatirea sa, aceea nu e de ras, ci de performanta sa politica. Astazi m-a distrat cum spunea, cu credinta de neclintit si cu un licar de fanatism in ochi, ca a primit asigurari de la partid si de la iubitul conducator ca va primi votul Parlamentului. Afirmatie care ar fi adevarata numai daca 236 de clone ale lui Basescu ar avea drept de vot in Parlament. Basescu l-ar fi putut asigura la fel de bine ca va primi un Oscar sau ca va putea alerga suta de metri in 9 secunde, garantia ar fi fost la fel de valabila.

Si apoi este echipa sa. Tehnocrati de frunte, precum Pogea sau Sulfina Barbu, dau o deosebita greutate echipei Croitoru. Altceva ma amuza insa. Am impresia, citind lista de nume si observand ca baronii au ramas nominalizati, ca lui Basescu si PD-istilor le-a fost teama inclusiv ca le facem o farsa si votam un guvern Croitoru fara ministri PD si apoi radem de ei de pe margine.

Nu este cazul. Avem candidatul nostru, avem majoritate pentru un cabinet condus de el. Si ar fi chiar culmea sa-l votez pe Pogea.

The woods are lovely, dark and deep

Un film din 1977, „Telefon”, pe care daca l-am vedea acum ni s-ar parea probabil extrem de ridicol, arata niste spioni rusi plasati sub acoperire in America, cu creierele spalate, care actionau daca auzeau o fraza cod. Cateva versuri dintr-o poezie foarte frumoasa a lui Robert Frost, „Stopping by Woods on a Snowy Evening”.

Duminica seara am fost la o emisiune TV la Realitatea, moderata de Cosmin Prelipceanu, in forma, amuzant si relaxat. A fost foarte distractiv, am inceput cu o interventie a primarului din Caracal care ne explica cum ca impuscaturile din urbea cu carul sunt rodul bataliei interne din PSD, o contrainterventie a senatorului PSD Toma la fel de distractiva prin incoerenta si, bineinteles, o discutie mai serioasa despre armele fratilor Basescu.

Sase invitati, cinci dintre ei politicieni, ziaristi, reprezentanti ai unor ONG.

Si Hoara.

Stiu ca la PD Sulfina Barbu decide cine se duce la emisiunile de la TV. Dar nu stiu cum de reusesc performanta ca acesti participanti, atunci cand aud cuvantul cheie „Basescu”, sa se transforme in niste placi zgariate de patefon. Parca il vezi pe Pavlov sunand din clopotel. Domnul Hoara ne explica senin cum ca de impuscaturile de la Caracal se fac vinovati domnii Antonescu si Vanghelie.

Mi-o imaginez pe Sulfina Barbu in uniforma de maior sovietic intr-un subsol cu Hoara legat de un scaun cu niste electrozi infipti in cap. Si asta e foarte, foarte amuzant.