Mesaj Graham Watson

http://www.youtube.com/watch?v=lMV1K5zN7N8

La Multi Ani !

Va doresc tuturor un calduros La Multi Ani!

Si un anunt. Voi relua postarile incepand cu 5 ianuarie.

În sfârșit!

În sfârșit mai apuc să scriu ceva. Dar gata, am scapat. Într-un fel, pentru că urmează zile, săptămâni și luni nu neapărat grele, dar agitate și în același timp importante, cu orizont variabil. În funcție de majoritatea parlamentară.

Da, am fost și în vacanță, însă am lucrat foarte mult în ultima lună la un proiect politic extrem de important – acela al unității opoziției.

A început cu un pas pe care l-am făcut noi, liberalii, în primiele zile ale anului. Alianța de Centru Dreapta PNL-PC. A urmat apoi pasul decisiv, acela al semnării documentelor de constituire a Uniunii Social Liberale.

Am un barometru. Cred că am mai vorbit despre el. Cu cât se lamentează mai mulți băsești, cu cât mor unii de grija altuia – cunoașteți textele: că PNL nuștiu ce identitate a pierdut, că Antonescu a predat partidul și altele asemenea – sau cu cât mai mulți  deontologi spumegă pe televiziuni, în ziare sau pe bloguri, cu atât mai convins sunt că am făcut o treabă excelentă.

Haideți să le luăm pe rând.

PNL a făcut o alianță cu un partid de stânga. Așa. Și? Tot aia am făcut și în 2003, când PD era partid fix social-democrat și avea prin programul politic lupta pentru pace de exemplu. Ba chiar îmi amintesc faptul că în CDR exista Partidul Social Democrat Român și vreo două partide ecologiste. Atunci nu ne-am pierdut identitatea? Sigur că nu, pentru că aceste alianțe au fost făcute atunci ca și acum. Pentru a prezenta alternativă unită la puterea ce nu mai avea încrederea cetățenilor. Ambele construcții au reușit, așa cum am credința că se va întâmpla și acum.

Că PNL nu numai că s-a aliat cu un partid de stânga, dar s-a aliat cu diavolul PSD. Zău? Dar în 2009, când s-a format efemerul guvern PSD-PD porele și nașii nu suflau un cuvințel câd Băsescu mărturisea că și-a văzut visul cu ochii.

Că PNL intră în această construcție în raporturi de subordonare față de PSD. Asta s-a închis repede, pentru că paritatea consfințită de protocol le-a stat în gât celor menționați.

Că îl vom susține pe Victor Ponta pentru funcția de Prim Ministru. Sigur că-l vom susține! Pe cine să susținem? Pe Boc cumva….

Lucrurile sunt mult, mult mai simple. Este vorba de o Alianță cu obiective politice, electorale și de guvernare, după modelul marilor coaliții stânga-dreapta destul de obișnuite în Europa, cu un program reieșit din armonizarea marilor obiective ale celor două părți, Alianță ce are deja o intenție de vot de 62%.

Game over.

Da!

Stați așa, că nu mă bate gândul de alianța DA. E vorba de ceva mult mai important.

Mergem în Noua Zeelandă! Nici nu se putea altfel, n-am lipsit la nicio ediție și nu era să se întâmple tocmai acum, când planurile de călătorie la capătul pământului se coc frumos. Chinezu, Turambar, se aude?

 

Emoții sigur că am avut, dar așa, să fie. Am fost mult peste ei, mai ales aici

În sfârșit un mare bravo pentru președintele federației, Alin Petrache, împreună cu întreaga sa echipă. M-am băgat și eu într-o poză impreună cu el și cupa.

Cu ce ar trebui să ne batem capul de fapt

Am fost și eu astăzi la masa rotundă Pro Democrația referitoare la percepția asupra reprezentării cetățenilor de către aleșii lor. S-a discutat mult despre sisteme electorale și efectele acestora și, din păcate, mai puțin despre altceva.

Sunt de acord că sistemul electoral poate influența reprezentarea și chiar modul de alcătuire a guvernelor. Și mă aflu de partea acelora care consideră că nu există o soluție perfectă, toate variantele având avantaje și dezavantaje.

Spun însă că percepția cetățenilor nu prea este de fapt o părere proastă la adresa unui sistem electoral, mai ales că acesta nu prea este înțeles corect, ci mai degrabă la adresa rezultatului, a aleșilor. Proasta performanță economică se identifică imediat cu proasta performanță politică și imediat, așa cum este normal, sunt sanționați actorii, adică politicienii. Care sunt aleși într-un fel sau altul.

Rezultatele unui astfel de sondaj depind de conjunctură. Acum câțiva ani sistemul proporțional pe liste era foarte jos în susținere. Se plângeau cetățenii că votează partide și nu oameni, că unii dau bani să ajungă pe liste și altele asemenea. Acum este invers. Dacă am introduce un sistem mixt probabil că ar apărea discuții cum că sunt două tipuri de parlamentari, unii pe liste și alții aleși uninominal, iar unii ar fi mai legitimi decât alții.

Sistemul electoral este doar un mecanism matematic de transformare a voturilor în mandate. Și acesta nu este un subiect care ar trebui să preocupe exagerat de mult.

Alta e problema. Chiar dacă am inventa noi acel sistem electoral perfect, care nu există, ar persista marile noastre probleme reale. Frauda electorală, mita, turismul electoral, marile discrepanțe între programele de campanie și realitate, toate lucrurile ce distorsionează voința electoratului mult mai mult decât aritmetica de care vorbeam.

Înapoi

N-am mai reușit să postez de o săptămână. Pentru că am fost aici.

Bine, drept este că de fapt am fost la Congresul Internaționalei Liberale.

Și tot n-ar fi trebuit să fie o problemă, pentru că internetul este o mare minune. Adică de fapt ar fi trebuit să fie, pentru că Africa de Sud este singura țară pe care o știu în care acest serviciu, ca și telefonia mobilă de altfel, este monopol de stat și ca atare beneficiază de două caractersitici principale. Este groaznic de scump și nu funcționează. Adică un abonament de 10 GB costă 80 de euro însă nu ai șanse prea mari să ajungi la 10 GB. Pentru că nu merge.

Dar cam acesta ar fi singurul lucru de criticat, pentru că altfel este un loc minunat.

Așadar despre politică din nou de mâine.

Chile, respect

Un cutremur în Haiti provoacă 200.000 de victime. Un alt cutremur, cu o energie generată de 67 (!) de ori mai mare, într-o altă țară, datorită construcțiilor bine făcute, capacității de reacție, sistemului medical, comunicațiilor și altele are un bilanț al victimelor de 1000 de ori mai mic.

Același stat provoacă acum respectul întregii planete. Un stat care se luptă, indiferent de resursele cheltuite, pentru fiecare viață a cetățenilor săi aș vrea să fie și statul meu.

Chiar dacă este departe, departe și avem noi destule probleme, mi-ar plăcea ca inspiratul protest al sindicaliștilor din penitenciare să sune cam așa: îmi scot cascheta in semn de respect pentru guvernanții chilieni și apoi o arunc în guvernanții noștri care sunt departe, departe.

Ce-mi place …

Am fost la Ozzy. Care are 62 de ani.

Și văd la astfel de concerte amatori de muzică adevărată care nu mai au 20 de ani și au ajuns cu afaceri sau corporatiști sau jurnaliști (ca Ciutacu) sau politicieni (ca mine) și care spun ”mă scuzați” când vor să treacă mai în față și care întreabă la toneta cu bere dacă pot plăti cu cardul dar care sunt în stare să cânte ”Paranoid” și care n-au auzit în viața lor de 50 Cent.

Frumos.

Dilemă

Am fost astăzi invitat la o aniversare. Nu dintre cele pe care ar vrea să le impoziteze domnul fost șef de vamă de la PD, ci la aniversarea a 20 de ani de la fondarea Asociației Pro Democrația.

Chiar dacă nu știm, datorăm multe acestei asociații și liderului ei, Cristian Pârvulescu. Înbunătățirea procesului electoral, prezența observatorilor independenți în secțiile de votare, o mai bună legislație în domeniul finanțării campaniilor electorale – din păcate flagrant și continuu încălcată de unii – sau medierea procesului de reformă electorală sunt doar câteva exemple.

Cu această ocazie prietenul Turambar a prezentat un sondaj de opinie realizat de CCSB la comanda APD din care reiese, printre altele, că 80% dintre ceățeni consideră că în minunata noastră țară alegerile sunt fraudate. Oare de ce cred 20% contrariul?

Fac o paranteză și constat justa înscriere în PD a lui Baconschi. Acolo îi este locul recordmanului de vot-viteză la Paris.

Tot din același sondaj reiese creșterea suportului pentru introducerea votului obligatoriu.

Mărturisesc aici dilema în care mă aflu. Ca liberal consider că nu este prea în regulă ca un drept să fie transformat în obligație și cred că indivizii au capacitatea de a decide dacă folosesc acest drept sau nu. Pe de altă parte admit aspectul practic și mă gândesc că este mai greu să fraudezi în aceste condiții și, de asemenea, că e mai complicat să distribui 18 milioane de găleți, litri de ulei sau hârtii de 50 de lei.

Ce facem cu votul obligatoriu? Merge sau nu?

Noi plătim, statul nu

Comuniștii încercau să ne bage în cap că ”statul” este ceva suprem, mai presus de cetățeni și care nu poate fi atacat, criticat sau acuzat. Comuniștii au plecat, mentalitatea a rămas. Putem discuta adcă cetățenii sunt sau nu egali, dar cu siguranță nu sunt egali cu statul. De parcă statul ar putea face ceva fără cetățeni.

Dacă o persoană, din diverse motive, întârzie să-și plătească dările către stat încep să-i vină penalizări și apoi apare chiar și sechestrul pe bunuri sau munca în folosul comunității.

La fel este și cu firmele. Nu cumva să nu plătească TVA sau impozit pe profit că a încurcat-o. Mai mult decît atît, dacă o firmă are datorie către stat 100 de lei iar statul are datorie către aceeași firmă tot 100 de lei este exclus să poți compensa aceste datorii. Sau dacă o firmă lucrează cu statul și facturează ceva, trebuie să plătească imediat TVA pentru o sumă pe care o va vedea peste ani. Tu plătești și statul nu. Datorii ale statului către persoane fizice sau juridice stau neachitate chiar și câte doi sau trei ani fără ca să fie purtătoare de penalități.

Și asta nu este tot. Avem probleme cu bugetul de stat și tăiem de la bugetari și încărcăm firmele private cu noi impozite. Dar regiile și companiile de stat au datorii la buget de miliarde de euro, datorii care nu se încasează și care nu generează penalități. Doar regia huilei are datorii de un miliard de euro la buget.

Nici în domeniul taxelor și impozitelor nu avem vreo egalitate. Impozitele pe bunuri imobile plătite de persoanele fizice se modifică după bunul plac al autorităților, întotdeauna în sus. În timp ce statul nu plătește impozite de acest gen. Nici biserica nu plătește impozite și nici asta nu e corect.

Încrederea în instituții se clădește numai dacă te aștepți la un comportament corect. Și, din păcate, în domeniul fiscal nu este cazul.