Deci se poate

Scriam zilele trecute despre o mirare a mea, apărută cu ocazia acestei poveşti cu repetiţie a angajării răspunderii guvernului, de data aceasta pe Codul Muncii.

Mă întrebam câtă inabilitate trebuie să aibă un guvern pentru a supără şi a-şi ridica în cap atât patronatele, cât şi sindicatele. Câţiva comentatori ai acestui bloc mi-au răspuns (şi plec de la prezumţia de bună-credinţă) că nu ai cum să-i mulţumeşti şi pe unii şi pe alţii.

Ceea ce nu ştiam, şi-mi asum culpa, este că aceştia erau deja înţeleşi. Adică aveau un proiect pe care-l înaintaseră guvernului, proiect ce reprezintă un punct de vedere comun între principalii parteneri de dialog social ai guvernului. Doar că guvernul a refuzat să intre în dialog cu aceştia.

Astăzi USL a intrat în dialog şi a semnat un acord cu mai multe uniuni patronale şi cu principalele centrale sindicale. Le şi enumăr, ca să nu se spună că nu se ştie care sunt sau că nu sunt reprezentative: Uniunea Generală a Industriaşilor din România -1903(UGIR-1903), Confederaţia Patronală din Industria României (CONPIROM), Confederaţia Patronală a Industriilor Serviciilor şi Comerţului din România (CPISC), Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România (CNSLR-Frăţia), Blocul Naţional Sindical (BNS), Confederaţia Sindicatelor Democratice din România (CSDR),  Confederaţia Sindicală Naţională „Meridian”.

Vom depune, desigur, o moţiune de cenzură. Ştim aritmetică şi ştim că avem şanse mici să strangem 236 de voturi. Dar, în faţa acestei proceduri, singura şansă de exprimare a unui punct de vedere este moţiunea de cenzură. În plus, vom depune în Parlament, ca iniţiatori, proiectul de lege convenit de cei enumeraţi mai sus.

Dacă guvernul nu vrea dezbatere, atunci o vom provoca noi.

Cifre și alianțe

Se întâmplă ceva în sondajele de opinie. Nu că ar fi de mirare. Nu este vorba de cifre, ci de faptul că, pentru prima dată, PNL are un lider care are o cotă de încredere cu zece puncte mai mare deât partidul.

Dar sta nu-i nimic. Tot pentru prima dată PSD are un lider care se află tot cu zece puncte sub cota partidului. Lucru ce nu s-a întâmplat nici pe vremea lui Mircea Geoană, nici pe vremea lui Adrian Năstase, ca să nu mai vorbim de era Ion Iliescu.

Cred că acesta este adevăratul motiv al propunerii publice făcute PNL de către liderul PSD, Victor Ponta. O alianță, într-o formă sau alta, care, în cazul în care va câștiga alegerile, să dea un premier PSD și un președinte PNL. Sună tentant.

Doar că nu este.

Ca să nu existe confuzii, spun clar că exclud cu hotărâre orice fel de alipire cu PD, intrare la guvernare sau orice fel de combinație pe care o visează, unii dintre ei public, lideri portocalii.

Spun de asemenea că PNL și PSD trebuie să rămână unite în acțiunea parlamentară, fie că este vorba de legile pensiilor și educației, de acțiunea împotriva Robertei Anastase sau, cu atât mai mult, de căderea guvernului Boc.

Cred însă că PNL trebuie să-și pastreze mesajul liberal, acțiunile de cucerire a unei felii cât mai mare din electoratul de dreapta și chiar a unor lideri, inclusiv aleși locali, care îmrățișează aceste opinii. Și în consecință să fie capabil să obțină un scor cât mai mare în alegeri, pentru început cele locale.

Nu sunt naiv și nu-mi închipui că liberalii vor câștiga singuri alegerile. Spre deosebire de SUA, în Europa funcționează guverne de coaliție și probabil că spre asta ne vom îndrepta și noi.

Cu precizarea că, dacă nu va trece o moțiune de cenzură, ceea ce e un caz special, asta se va întâmpla după noiembrie 2012. Nu sunt excluse participări la alegeri în alianțe politice sau electorale. Însă categoric este mult, mult prea devreme să vorbim despre asta.

A doua, pentru că trebuie

Știu că se poate spune că a doua moțiune de cenzură, la doar câteva zile după ce un astfel de demers nu a avut succes, poate să pară, la prima vedere, inutilă. Ne putem aștepta ca un nou transport de prenadez să sosească la Parlament pentru a lipi de scaun parlamentarii PD, UDMR va fi și mai de neclintit din cauza subiectului, minoritățile susțin cu încăpățânare orice fel de guvern, iar pentru cei de la UNPR căderea guvernului apropie spectrul alegerilor anticipate, ceea ce ar însemna sfârșitul carierei parlamentare a transfugilor.

Sunt însă două motive importante pentru care această moțiune trebuie depusă, indiferent de deznodământul aritmetic: Guvernul și Legea Educației.

Guvernul trebuie sancționat prin orice mijloc legal și constituțional. Orice moment în care am face altfel ar însemna o capitulare, fie și temporară. Dacă cineva susține acest guvern este, desigur, liber să o facă. Nu pot să înțeleg de ce, însă este treaba lor. Noi, liberalii, nu ne numărăm printre aceștia și, dacă avem pretenția de a-i reprezenta pe ceilalți, mult mai mulți, avem datoria de a acționa.

Vine apoi subiectul punctual al angajării răspunderii. Suntem cumva de acord, pe procedură sau pe fond, cu această lege a educației? Sigur că nu. În primul rând pentru că există decizia Curții Constituționale cu privire la acest subiect, decizie care este încălcată. Apoi pentru că sunt multe prevederi în proiectul legii pe care nu le putem accepta, mai ales gravele atingeri aduse autonomiei universitare și școlare.

Iar dacă Boc va decide să-și angajeze răspunderea pe legea salarizării unice, așa cum se aude, vom aplica principiul ”jamais deux sans trois”

Tot despre curaj și frică

Scriam zilele trecute despre curaj și frică. Iată numele parlamentarilor PD sau UNPR care au învins frica și au votat alături de opoziție:

Tudor Ciuhodaru

Nicolae Stan

Ioan Munteanu

Călin Potor

Cătălin Cherecheș

Gabriel Mutu

Liviu Câmpanu

Așa iese la socoteală. Parlamentarii opoziției sunt 214, minus doi absenți, adică Victor Surdu și Cătălin Voicu, plus cei șapte menționați mai sus egal 219.

Nu-i menționez pe cei care au promis că votează și n-au mai răspuns la telefon, nu au mai venit, s-au răzgândit pe scurt. Nu știu de ce au facut-o, era să zic că este treaba lor dar nu este. Este și treaba noastră, a tuturor.

Curaj sau frică

Mai sunt mai puțin de 48 de ore până la dezbaterea moțiunii de cenzură și nu ave cum să nu ne dăm seama că așteptările sunt imense. De multă vreme un eveniment politic, parlamentar nu a fost privit cu mai mare interes de către opinia publică. Și nu cred că vreodată a mai existat o așa mare susținere din partea opiniei publice pentru un obiectiv care, de obicei, este privit ca o sursă de instabilitate, ca o necunoscută ce provoacă mai degrabă temeri decât satisfacție. Căderea guvernului.

Eforturile făcute pentru trecerea moțiunii au fost și sunt în continuare susținute. Începând cu lucrur elementare, cu această ocazie spun ferm că miercuri toți parlamentarii PNL vor fi prezenți și vor vota la vedere pentru moțiune, împotriva guvernului dezastrului național.

Știu că nu este suficient, nici măcar în condițiile în care și parlamentarii PSD și PC sunt convins că vor face la fel. Mai avem nevoie de voturi, nu foarte multe, este adevărat, însă o moțiune respinsă la un vot este la fel de respinsă ca și una căzută la 25 de voturi.

Situația este mai complicată azi decât ar fi fost acum trei sau patru săptămâni. Între timp UDMR a primit legea educației iar traseiștii au primit modificarea regulamentului. Mai este și decizia de a ține parlamentarii puterii în bănci, doar cu conștiința însă fără bile. Cred că dacă, din motive care nu țin de interesul comun, nu am fi fost obligați să așteptăm congresul PSD pentru a depune moțiunea, acum niște săptămâni șansele ar fi fost mai mari.

Aș spune că acum șansele moțiunii nu depind de conștiință, ci mai degrabă de curaj. Știu că sunt mulți parlamentari ai puterii care știu că lucrurile nu mai pot continua așa în țară. Dacă au curaj să exprime asta și prin vot atunci vom scăpa de acest guvern. Puterii îi este frică de curaj, de aceea a impus absența de la vot miercuri. Diferența între frică și curaj va fi decisivă.

Conștiință s-ar putea să aibă, dar bile nu

Spunea ieri Crin Antonescu la o emisiune TV că fiecare parlamentar al puterii va avea la votul asupra moțiunii două bile și o conștiință.

De acest lucru văd că le este frică și șefilor portocalii. Și pentru că nu pot fura conștiința acelora care ar putea gândi că dezastrul nu mai poate fi tolerat, aud că s-ar putea să le ia bilele.

Strategia parlamentarilor din arcul guvernamental pare a fi neparticiparea la votul asupra moțiunii. Bineînțeles, cu sancțiuni asupra acelora care încalcă acest consemn. La fel se pare că s-ar putea să procedeze și cei de la UDMR, cu toate că sper că nu este adevărat, ar fi o premieră ca UDMR să procedeze astfel.

Am înțeles că miniștrilor le este frică de proprii angajați sau că unor parlamentari PD le este frică de proprii alegători. Constatăm însă că au ajuns să le fie frică de ei înșiși.

Countdown

De mâine începe numărătoarea inversă către ceea ce ar trebui să însemne, sper din tot sufletul, sfârșitul guvernului Boc.

Dimineața, începând cu ora 10, conducerile centrale ale celor trei partide de opoziție aprobă textul moțiunii. Este o variantă comună, structurată în două părți.

Se regăsesc în primul rînd zece motive pentru care guvernul Boc trebuie să plece, de la nerespectarea propriului program de guvernare până la atacul devastator asupra mediului privat, sau de la colapsul social până la sistemul clientelar instaurat, sistem ce sufocă România. Cred că sarcina de a alege zece motive dintre mii de astfel de cauze a fost una dificilă.

Urmează apoi propunerile noastre, enunțate sub forma unor direcții de acțiune pe termen scurt, agreate de toate cele trei partide de opoziție. Veți găsi măsuri concrete, reducerea imediată a TVA, introducerea corectitudinii și analizei cost-beneficiu în achizițiile publice, încurajarea mediului privat, depolitizarea procedurilor de atragere a fondurilor europene sau neimpozitarea pensiilor sub 1000 de lei.

La prânz reuniunea liderilor opoziției va da un mandat reprezentanților noștri în birourile permanente reunite ale celor două camere pentru programarea dezbaterii și votului asupra moțiunii în intervalul 25-27 octombrie, ziua exactă urmând să fie stabilită mâine.

Ziua aceea este foarte importantă. Un sprijin al societății civile, al cetățenilor este crucial. Parlamentarii puterii, mai ales cei de la PD, sunt complet rupți de cetățeni, mai ales pentru că nu mai au ce să le spună.

În acea zi cetățenii ar trebui să le spună un singur lucru. Să voteze moțiunea.

Click Ignore

Strategia politică portocalie a devenit extrem de previzibilă. Când sunt alegeri de orice fel, Băsescu face un referendum despre ceva, orice. Când se apropie o moțiune de cenzură cu ceva șanse de aprobare, guvernul decide brusc să-și angajeze răspunderea tot cam pe orice.

Nici măcar constituționalitatea nu mai contează. În noiembrie 2009, la solicitarea PNL, prin decizia 155, CCR le-a explicat guvernanților, pe îndelete, că nu au voie să-și angajeze răspunderea pe Legea Educației.Nu-i nimic. Așa cum au procedat în cazul politizării administrației deconcentrate, când au emis o nouă ordonanță de urgență cu copy-paste din cea declarată neconstituțională, consideră și acum că nu-i nicio problemă să încalce din nou Constituția.

Nu cred că Opoziția trebuie să iasă din calendarul stabilit și nici să-și transfere eforturile către această încercare disperată de salvare. Avem pregătită o moțiune de cenzură care arată toate deficiențele actualului guvern din toate domeniile, nu doar în cel al educației. Deși, dacă stau să mă gândesc, nu ”toate”, pentru că ar trebui o moțiune de câteva mii de pagini.

Dacă ei folosesc ”copy-paste”, atunci trebuie să li se răspundă cu ”ignore”.

Un mod de calcul

 

Ioska scrie aici despre decizia lui Emil Boc de a-și angaja răspunderea pe Legea Educației. Pomenește, pe bună dreptate, că e o lege proastă și că reprezintă un soi de dublă ambiție, a lui Funeriu și a UDMR.

 

Este însă mai mult decât atât. Această angajare a răspunderii are mai ales rolul de a încerca blocarea unui vot favorabil la moțiunea de cenzură anunțată de opoziție.

 

Există destui parlamentari UDMR care ar fi, eventual, dispuși să voteze moțiunea de cenzură. Însă reprezentanții UDMR din legislativ vor acționa unitar pentru a apăra câștigurile obținute în proiectul legii educației.

 

Asta înseamnă că, dacă moțiunea de cenzură este programată înaintea angajării răspunderii, calculul puterii este făcut în speranța că UDMR ar putea amâna căderea guvernului pentru a-și vedea sacii din Legea Educației în căruță.

Moțiunea

Fără îndoială că este evenimentul politic cel mai așteptat din cursul acestui an sau chiar mai mult. Repet, fără a avea pretenția că oamenii cu care mă întâlnesc reprezintă un eșantion reprezentativ, constat că toate durerile și întrebările se rezumă  la o singură întrebare : ”Când îi dați jos pe ăștia?”

Astăzi, la întâlnirea liderilor opoziției, am stabilit că în cursul acestei săptămâni un grup format din câte un reprezentant al fiecăruia dintre cele trei partide va finaliza textul moțiunii plecând de la propunerile care, vă asigur, sunt perfect compatibile.

Textul va cuprinde două părți. Critica, motivele pentru care dorim căderea guvernului, în special, din punctul nostru de vedere, datorită distrugerii mediului de afaceri privat. Apoi măsurile principale, direcțiile principale de acțiune ale unui guvern de criză care va înlocui actualul guvern demis prin moțiune.

Calendarul include aprobarea textului de către conducerile celor trei partide luni și tot luni anunțarea datei depunerii și votului.

Știu că ne mai lipsește ceva. 236 de voturi. Dar vă asigur că muncim.