Întoarcerea la popor fără popor

Nici măcar prin reprezentanți.

Adică. Urmează, începând de mâine, procedura cu privire la angajarea răspunderii guvernului pe Codul Muncii. Nici măcar nu vreau să vorbesc despre absența dezbaterii pe acest subiect. Am mai făcut-o zilele trecute. Au decis să uzeze, de fapt să abuzeze, de procedura constituțională a angajării răspunderii.

Între timp au mai inventat ceva. Izolați de cetățeni, izolați în sondaje, au decis să izoleze și Parlamentul. În contradicție cu prevederile constituționale, membrii puterii din Biroul Permanent al Camerei Deputaților au votat ca ședința camerei să se desfășoare cu ușile închise, urmând să fie permis doar accesul presei, nu și al cetățenilor, oameni cu drepturi negate prin decizia lor.

Puterea sunt ei, poporul tot ei și alții nu contează.

O nouă scrisoare pierdută

Încep cu două citate.

”Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în şedinţa comună a celor două Camere.” – Constituția României, Art. 113 alin. (3)

”după prep. – 1. În urma (exprimă succesiunea în timp)” – Dicționarul Explicativ al Limbii Române.

Am rămas traznit când am auzit de bazaconia numită scrisoarea lui Traian Băsescu. Deși ar trebui să nu mă mai mir niciodată de tupeul deja proverbial al președintelui.

În primul rând m-am săturat să primesc programul de lucru de la Cotroceni. Există Birou Permanent, există plen, zilele de vineri și sâmbătă au fost deja votate ca zile de activitate în teritoriu. Și eu sunt în teritoriu. Cum ar fi să-i trimit eu o scrisoare în care să-i spun că trebuie să facă ședință CSAT duminică dimineața la 5,30?

În al doilea rând decizia cu privire la programarea dezbaterii moțiunii de cenzură a fost luată în Birourile Permanente Reunite în unanimitate, adică inclusiv cu toate voturile reprezentanților PD. Și cât de penibili sunt ei acum, ploconindu-se public în fața șefului și recunoscând cum că ar fi greșit.

În al treilea rând decizia despre care vorbim este perfect regulamentară și constituțională. Se vede cu ușurință asta din citatele de mai sus. Dacă legiuitorul ar fi dorit să spună că termenul de trei zile este limitativ ar fi spus cam așa – ” Parlamentul nou ales se întruneşte, la convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.”, așa cum scrie în Art. 63 alin. (3). Cam mare diferența între ”după” și ”cel mult”, nu-i așa domnule președinte?

Ei bine, cred că autorul misivei știe că scris tâmpenii. Are probabil trei motive pentru care a încercat. Să genereze un subiect care să mai acopere efectul marilor măsuri economice, să încerce să aducă moțiunea într-o zi în care ar fi mai greu de asigurat prezența, dar mai ales să mai dea vina puțin pe altcineva. Pun pariu că luni de zile de acum înainte toți activiștii PD vor spune că Parlamentul e de vină că s-a prăbușit economia pentru că s-a discutat moțiunea marți și nu sâmbătă. Vorbim despre cei care au stat de pe 6 mai până pe 6 iunie până să transmită angajarea răspunderii la Parlament.

Ne vedem marți.

O nouă teză de doctorat

Dacă urmărim măsurile anti-criză luate de țarile europene, la capitolul reducerea cheltuielilor bugetare, identificăm cu ușurință cinci mari metode de tăieri de cheltuieli, evident simplificând foarte mult analiza.

Avem în foarte multe cazuri reduceri semnificative a cheltuielilor administrative, la capitolul bunuri și servicii. Se umblă peste tot la deplasări, achiziții de automobile, cheltuieli de transport și protocol și altele asemenea. Nu rezolvă aceste economii toată suma care trebuie economistă, dar ajută. La noi nu se practică.

Există, desigur, ajustări de salarii în domeniul bugetar. În unele cazuri sunt doar înghețări, în mai multe locuri se aplică reduceri de 5 până la 15%.

În paralel cu măsura de mai sus, unele țări merg și pe reduceri de personal bugetar, prin disponibilizări.

Deși nu este o măsură care să-mi placă, al patrulea tip de măsuri se referă la creșteri de impozite și taxe, mai ales a TVA.

Mă grăbesc să ajung la capitolul pensii, pentru că aici, în opinia mea, gevernul nostru se pregătește să-și facă mai mult rău decât bine. Marea majoritate a țărilor nu au umblat la pensiile publice, cel mult sunt câteva cazuri de înghețare a valorii acestora pentru o anumită perioadă. Și asta nu pentru că unele guverne nu și-ar fi dorit ajustări la acest capitol, ci pentru că au înțeles că nu pot. A încercat Letonia și a pierdut la Curtea Constituțională, dar și la CEDO. Întreaga jurisprudență în domeniu arată că statul român riscă să dea înapoi tot ce ar putea economisi prin reducerea cu 15% a pensiilor. De altfel Consiliul Legislativ, în avizul dat pe proiectele guvernului Boc, avertizează despre acest risc.

Încep să cred că Emil Boc pregătește o nouă teză de doctorat cu titlul ”Proceduri de încălcare a Constituției. Aspecte practice”

La Cotroceni există republică prezidențială

„Deocamdată au fost primele trei luni de acomodare. Acum e momentul să demonstreze voinţă politică şi să ia măsurile necesare în sectorul bugetar. Dacă nu vor fi luate, se pot lua deciziile referitoare la remaniere. Linia se va trage undeva la toamnă”

Cam așa zice consilierul prezidențial Sebastian Lăzăroiu pentru Antena 3. Subiectul este imobilismul guvernului pe subiectele economice, aspect care se vede din avion. Sesizarea este corectă, deși nu cred că mai încălzește cu ceva pe foștii patroni și angajați ai celor 130.000 de firme închise sub mandatul Boc. Ca să nu mai vorbim de faptul că aluziile la calculul electoral venite din partea Cotroceniului sunt ridicole, deoarece ultimul an de ”calcul electroral” a vizat realegerea locatarului de la Cotroceni, nu a vreunui membru al guvernului.

Îmi place însă partea cu remanierea. Păi să citim Constituția, adică articolul 85 aliniatul (2) ”În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului”. Deciziile referitoare la remaniere, cum zice domnul Lăzăroiu, nu se pot lua așadar de către președinte, asta în cazul în care Constituția mai e valabilă.

Sigur că ar trebui ”remaniat” întreg guvernul Boc, cu Boc în frunte. Dar am instaurat republica prezidențială și n-am aflat noi?

Centrarea si datul cu capul, cum ne-am obisnuit

Sunt convins ca revizuirea Constitutiei, ce exceptia unui numar extrem de restrans de persoane, nu intereseaza pe nimeni. Mai ales in situatia economica in care ne afla, gratie si multumita performantelor guvernului.

Subiectul este insa destul de important, fara a-l situa intr-o ierarhie alaturi de somaj sau impozitul forfetar. Ar fi de dorit sa avem o Constitutie mai buna, pentru ca statul sa functioneze mai bine.

O Constitutie mai buna inseamna, in opinia mea, modificari destul de serioase sau chiar, de ce nu, un act fundamental nou, scris de la inceput. De aceea refuz sa accept raportarea exclusivista la referendum si rezultatele acestuia. PNL a insistat in consecinta pentru o dezbatere in Parlament care sa puna baze daca se poate consensuale pentru ideile fundamentale ale modificarii. Mai mult, pentru ca in societate nu exista doar partide, ar fi fost util un forum constitutional serios, cu rol consultativ, in care sa fie reprezentata si puterea judecatoreasca de exemplu, dar mai ales societate civila sau specialisti adevarati in drept constitutional.

Emil Boc ne-a spus ca pentru el si guvernul sau nu conteaza decat aplicarea referendumului. Are dreptul la initiativa prin intermediul presedintelui, treaba lui. Oricum tot la votul de 2/3 se ajunge.

Numai ca, lecturand modificarile propuse de … de cine or fi fost propuse, constatam ca s-a mai umblat, pe ici, pe colo, in chestiuni care-l macina pe domnul Basescu. Chestiuni care nu au treaba cu aplicarea referendumului. Adica modificarea procedurii de suspendare sau impunerea de termene Parlamentului pentru avizarea referendumului sau pentru acordarea votului de investitura Guvernului. Proiectul il gasiti la Iosif Buble pe blog.

Sigur ca atunci constatam ca este o solicitare de revizuire facuta nu de presedinte la propunerea guvernului, ci de presedinte la propunerea presedintelui.

Ce am vrea daca s-ar face ceva

Nu-i nici cel mai important subiect si nici nu vad cum s-ar putea intampla ceva. Este vorba de revizuirea Constitutiei. Nu e cel mai important subiect pentru ca economia pune in umbra orice, in acest an cel putin, si nu cred ca se misca ceva pentru ca doua treimi in Parlament sunt greu de strans oricat de geniala ar fi o idee.

Nu avem o Constitutie exceptionala, legea fundamentala fiind in buna masura rezultatul unui compromis. Intre detinatorii puterii executive din 2003, Iliescu si Nastase, intre deputati si senatori, intre constitutionalisti si intre partidele politice.

O sa scriu totusi cate ceva despre opinia PNL pe acest subiect. Sustinatori fiind ai republicii parlamentare si a sistemului bicameral inca din 1990, nu producem o surpriza majora pastrandu-ne opinia.

Sistemul bicameral este un castig istoric al Romaniei moderne, dar si un sistem firesc pentru o tara de marimea Romaniei. Avem un Parlament relativ ineficient? Sigur ca da, insa nu pentru ca nu ne grabim sa- trimitem acasa pe senatori, ci pentru ca avem suprapuneri de atributii intre cele doua camere. Daca procesul legislativ nu va mai fi parcurs prin ambele camere, daca domeniile de competenta vor fi strict delimitate si daca necesitatea certa a descentralizarii si reprezentarii comunitatilor si regiunilor va fi transpusa in desemnarea Senatului ca reprezentant al acestora cu atributii in acest domeniu, cred ca am rezolvat problema. Sai nici macar nu contrazicem rezultatul referendumului, oricat de incorect organizat a fost acesta, pentru ca procesul legislativ se va scurta si se va desfasura mai ales in Camera Deputatilor.

Si tipul de republica in care traim este tot un compromis. Avem suprapuneri excesive de atributii in zona executiva si acestea, in conditiile in care locatarul de la Cotroceni nu accepta ideea de coabitare, au dus la blocaje. Suntem de parere ca atributiile executive trebuie exercitate mai ales de Guvern, supus controlului parlamentar, cu domenii limitate de emitere a ordonantelor de urgenta si fara drept de legiferare prin angajarea raspunderii. De asemenea motiunea de cenzura ar trebui sa fie insotita de un nou program de guvernare si o noua echipa guvernamentala, iar in caz de aprobare schimbarea sa se faca imediat.

O sa sara unii sa vorbeasca despre dreptul poporului de a-si alege presedintele. Nu este nicio problema, discutam despre atributii, nu despre modul de alegere. Austria, Finlanda, Portugalia si Bulgaria functioneaza exact asa, cu presedinte ales prin vot universal dar cu greutatea atributiilor executive la guvern. Si pentru ca am dat exemple, doresc sa-i informez pe amatori ca singura republica prezidentiala din UE este Cipru.

Pentru cresterea independentei justitiei ar fi o idee buna ca magistratii sa fie numiti de CSM si nu de presedinte sau de vreun alt reprezentant al puterii executive, fie el premier sau ministru de justitie.

Transmiterea de atributii sporite de la puterea centrala catre comunitati este foarte importanta si necesara. Judetele sunt entitati prea mici pentru a prelua eficient aceste atributii si de aceea, pentru moment fara a renunta la judete, regiunile trebuie sa primeasca recunoastere constitutionala si reprezentanti alesi.

Am zis de legislativ, de executiv, de puterea judecatoreasca si de administratie. Ar mai fi si altele de spus, dar cred ca este de ajuns.

Cum am votat la referendum si ce am fi putut vota

Astazi am fost prezent la o dezbatere organizata de Pro Democratia pe tema reformei institutiilor si revizuirea Constitutiei. Prezenti au fost reprezentanti ai unor organizatii neguvernamentale prestigioase si ai partidelor politice parlamentare. Mai putin PD, care, dupa cum stim, sunt mai destepti decat toti si nu simt nevoia sa stea de vorba cu nimeni pe subiecte despre care stiu ei mai bine ce trebuie facut.

Pentru inceput maestrul Turambar, cel cu graficele si serpisorii, ne-a explicat cum vine cu votul romanilor la referendum. Pentru ca a intrebat intr-un sondaj de opinie cam cum ar vota ei in situatia unor ipotetice consultari populare.

• 50% ar fi de acord cu organizarea unui referendum pentru reintroducerea pedepsei cu moartea si 91% dintre cei care s-ar prezenta ar vota „pentru”.
• 68% ar fi de acord cu organizarea unui referendum pentru retragerea cetateniei tiganilor infractori si 94% dintre cei care s-ar prezenta ar vota „pentru”
• 44% ar fi de acord cu organizarea unui referendum pentru retragerea cetateniei celor care cer autonomia Tinutului Secuiesc si 89% dintre cei care s-ar prezenta ar vota „pentru”
• 47% ar fi de acord cu organizarea unui referendum pentru pedepsirea cu inchisoarea a celor care nu sunt de acord cu invatatura crestina si 88% dintre cei care s-ar prezenta ar vota „pentru”

            (sursa – evident, sondajul CCSB al maestrului sus-mentionat)

Sa mai adaugam ca 77% au declarat ca nu stiu de ce exista sisteme bicamerale si doar 34% stiu ca Parlamentul are rol legislativ, tot 34% fiind de parere ca Parlamentul trebuie sa dea ceva – pensii salarii, social, din astea.

Sunt convins ca orice idee, oricat de nastrusnica, nedemocratica si contrara drepturilor omului ar inregistra cam acelasi tip de scor.

Si nu este vina cetatenilor. Nu ne-am batut gura de pomana sa spunem ca un referendum fara dezbatere si campanii de informare este inutil si nerelevant, adaugand ca se dovedeste ca referendumul din noiembrie a fost doar un mijloc incorect de campanie electorala.

Nu inseamna nici ca nu ar fi nevoie de o revizuire a Constitutiei. Dar despre asta si depre principiile sustinute de PNL in postul de maine.

O (o)pozitie corecta

Nici ca se putea gasi o pozitie mai clara a PNL cu ocazia consultarilor. O sa incerc sa explic de ce.

Mi se pare o ipocrizie sa discuti despre modernizarea statului si revizuirea Constitutiei cand patronezi un fenomen politic imoral si recunosti o asociere neconstitutionala. „Promotorul” reformei clasei politice transmite astfel politicienilor o invitatie fatisa la tradare si incurajeaza migratia politica, una din marile tare ale clasei politice, acordand functii la guvernare si punand pe picior de egalitate cu partidele care au obtinut voturi de la cetateni pe niste politicieni care se transfera in functie de mirosul guvernarii, dincolo de ideologie si principii.

Am observat ca se foloseste scuza ipoteticei recunoasteri de catre Parlament a grupului independentilor. Este fals, ca sa nu zic o minciuna. Au fost recunoscute niste drepturi pe care le au parlamentarii ca indivizi dupa ca si-au parasit grupul si anume dreptul de a face parte dintr-o comisie, dreptul de a lua cuvantul la dezbateri si altele, iar nu drepturi colective in calitate de grup. Dovada consta in faptul ca migratorii nu au functii de conducere in birourile permanente si nici in comisii in baza algoritmului parlamentar.

In final cateva cuvinte despre povestea cu referendumul consultativ. Astazi s-a incercat sa ni se vanda ideea ca de fapt consultativ inseamna obligatoriu, ceea ce este aberant. Exista doua tipuri de referendum cu efecte obligatorii, dar nu acesta. Este vorba despre referendumul pentru demiterea presedintelui si de cel pentru validarea modificarilor Constitutiei, dar acestea sunt identificate in mod distinct.

Vom participa maine la consultari, sa speram ca de data asta fara generali de fata.

Fa-te ca lucrezi

Va multumesc tuturor foarte mult pentru sugestiile facute in ultimele doua zile cu privire la consultarile de la Cotroceni. Au fost exprimate opinii diverse si asta este normal, suntem cu totii diferiti si avem idei diferite.

S-ar putea insa sa nu foloseasca la nimic. Incep sa fiu din ce in ce mai convins ca actul fundamental nu va fi modificat, cel putin pana in 2012. Din mai multe motive.

In primul rand pentru ca principalul instrument politic al initiatorului, Partidul Democrat, nu are mare targere de inima sa faca modificarea. Exista senatori care nu au chef sa se auto-desfinteze, exista lideri preocupati de lipsa unui candidat pentru 2014 care incep sa vorbeasca soptit despre republica parlamentara, exista alti lideri care pun din nou in discutie ideea monocameralismului. Nu-mi explic altfel de ce solicitarea de constituire a comisiei parlamentare comune pentru revizuire a fost retrasa de PD din birourile permanente la sfarsitul lunii decembrie si de atunci nu a mai fost sustinuta cu o reala hotarare de acestia.

In al doilea rand ca toate partidele parlamentare, cu exceptia PD care nu o face inca fatis, dau inapoi de la reducerea numarului de camere. Macar PNL a sustinut asta deschis inca din campanie si altii nu, dar nu asta-i problema. Majoritatea de doua treimi devine astfel imposibil de atins.

Un alt motiv tine de presedintele Basescu. Acesta nu pare ca vrea sa discute despre altceva decat despre rezultatul referendumului, care oricum este clar ca nu intruneste prea multe voturi, iar un eventual refuz de a discuta alte chestiuni din Constitutie, mult mai importante, va duce la un blocaj. PNL este oricand dispus sa inceapa o dezbatere reala despre separarea atributiilor camerelor, despre clarificarea suprapunerilor din cadrul puterii executive prin reducerea prerogativelor presedintelui, despre eliminarea CSAT, dar nu-mi imaginez ca subiectele enuntate sunt prea dragi presedintelui.

In sfarsit pentru ca exista doua modalitati de initiere a legii de revizuire care ar fi putut fi utilizate pana acum de o suta de ori de tovarasii cu „modernizarea Romaniei”. Initierea acestuia de catre un sfert din numarul de parlamentari, cifra la care PD se califica fara probleme, sau de catre presedinte cu consultarea guvernului, de asemenea extrem de la indemana.

Asadar, ca si mogulii, coruptia si pensiile nesimtite, revizuirea Constitutiei va ramane un subiect de rezerva, numai bun de scos de la naftalina cand economia merge prost si se anunta greve si proteste. Adica, din pacate, mai tot timpul.

Ne dati mandat?

Zilele trecute am primit invitatia, din partea lui Traian Basescu, pentru a participa la consultari la Cotroceni pe tema revizuirii Constitutiei.

Am mai scris despre asta zilele trecute insa atunci stiam doar din presa ca urma sa fim invitati. Intre timp am vazut si textul invitatiei si acesta se refera exclusiv la consultari pe tema „punerii in practica a rezultatului referendumului”, mai precis a unei jumatati din acesta deoarece, asa cum se stie, numarul de parlamentari nu se regaseste in actul fundamental.

La ultima sedinta de Birou Politic am stabilit doar ca vom participa la consultari, nu am decis nici componenta delegatiei, nici mandatul acesteia.

Pentru ca vom face acest lucru luni dimineata, la o noua sedinta, am timp sa va intreb. Ce credeti ca ar trebui sa-i spunem lui Basescu din partea PNL? Va rog sa nu folositi termeni de dinaintea inventarii limbajului medical 🙂